Cu toții știm că discursul public bun de zăpăcit electoratul se concentrează mai mereu pe ideea de reformă. De la redenumirea unor instituții (vă mai amintiți schimbarea ridicolă din „Ministerul Administrației și Internelor” în „Ministerul Internelor și Reformei Administrative”?), la denumirea unor platforme politice sau discursuri găunoase, ingredientul victorios al unui mesaj politicianist nu trebuie să evite cuvântul „reformă”.
Toți s-au născut reformatori, toți cei care ajung prin combinațiile politice specifice să decidă ceva în administrația publică, să fie măcar „șef de țeavă” (cum zicea primul om în stat) cred despre ei că știu, ei știu apriori, ei știu ce e mai bine pentru o instituție înainte să vină în ea, ei știu ce e mai bine pentru țară. Toți sunt mari reformatori, deși de la primul om în stat până mai jos, sunt mulți care încurcă concepte simple de drept administrativ sau management public.
Să ne ferim de reformatori!
Multe ministere din România își schimbă ministrul mai devreme de doi ani. Fiecare ministru vine și face o nouă reformă. Avem reforme pe bandă rulantă!
Fiecare ministru și oamenii de sub el cred că sunt mari reformatori. Într-o anumită măsură este de înțeles ca fiecare să creadă despre el însuși că este minunat. Însă societatea trebuie să reacționeze și să spună că nu ne trebuie „minunați”, nu ne trebuie neapărat un nou Cuza sau un nou Spiru Haret pentru a avea o administrație publică mai bună!
Ne trebuie oameni corecți și coerenți care să ajute instituția unde sunt puși să funcționeze mai bine, nu să dea totul peste cap sub pretextul reformei. Excesul de reformatori dăunează grav administrației publice!
Nu se poate imagina într-un stat de drept o descentralizare masivă a competențelor într-un termen scurt.
Nu se poate imagina într-un stat de drept o descentralizare masivă a competențelor într-un termen scurt pentru că nu respectă aşteptările legitime ale cetăţenilor. Cetățenii au dreptul la previzibilitatea funcționării instituțiilor. Statul nu poate fi reorganizat radical într-un timp foarte scurt pentru că asta ar încălca aşteptările legitime ale cetățenilor. Oamenii nu se pot culca azi într-un stat și să se trezezescă mâine într-un stat radical schimbat.
Decizia nr. 1/10.01.2014 a Curții Constituționale a României asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică invocă jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care a recunoscut în mod implicit necesitatea respectării aşteptărilor legitime ale cetăţenilor cărora li se adresează o reglementare legală.
Modificările fundamentale din administrația publică țin de sfârșitul secolului al 19-lea, începutul secolului al 20-lea și, ca exemplu de evitat, „reformele” comuniste de la jumătatea secolului al 20-lea. Modificările radicale ale administrației publice sunt incompatibile cu statul de drept al secolului al 21-lea. Cuza și Spiru Haret sunt istorie și nu se mai întorc. Nici nu ar mai putea în statul de drept al sec al 21-lea să facă reformele pe care le-au făcut.
Toți cei care susțin în mod frecvent că ei vor face reforme radicale în administrația publică sunt ori mincinoși, ori periculoși. Administrația publică într-un stat de drept are nevoie de reglaje fine, de corectarea unor erori de funcționare, de îmbunătățirea raporturilor cu cetățenii, nu de reformatori. România are nevoie de oameni coerenți care știu bine, teoretic și practic ce înseamnă administrația publică. România nu are nevoie de „reformatori” care să „bulverseze” total sistemul administrativ.
Să ne ferim de reformatori!
Sursa: Condei.ro