Disponibilizarile anuntate de guvernanti nu ating in nici un fel haita de functionari inutili de la Camera Deputatilor si Senatul Romaniei.
N-am auzit ca pe lista marilor disponibilizari din sectorul bugetar sa apara vreun angajat din Parlament, respectiv din Senat si Camera Deputatilor.
Pentru cei ce nu stiu inca, le amintesc ca alesii nostri aduna pe langa ei o cohorta de oameni, majoritatea dintre acestia fiind selectati pe criterii de nepotism, care inghit salarii mult mai mari decat bugetarii din administratia publica, asupra carora sunt indreptate toate tunurile in momentul de fata.
Consilieri, experti sau te miri ce alte titulaturi pompoase, se lafaie in Palatul Parlamentului, avand la dispozitie cea mai performanta aparatura de birou, pentru a muta din cand in cand o hartie de la un cabinet de deputat sau de senator la altul, atunci cand acestia din urma se indura sa mai calce prin vestita Casa a Poporului.
Fiecare grup parlamentar are zeci de angajati, la fiecare comisie de specialitate a Parlamentului sunt alte zeci de experti si consilieri, care, evident, nu au absolut nici o legatura cu activitatea comisiei respective.
Au insa legatura cu deputatii si senatorii, caci sunt rudele, prietenii sau alte « pile » ale alesilor.
Salariile acestor oameni depasesc cu mult salariul unui medic, a unui politist sau profesor, iar cu primele trimestriale si sporurile, ori al treisprezecelea salariu pot castiga chiar mai mult decat un director de intreprindere productiva.
Ca o paranteza, se impune sa precizam ca in ciuda crizei toate aceste avantaje banesti au fost platite la zi.
Deputatii si senatorii nu fac parte insa din masa larga a bugetarilor romani. Ei sunt o categorie speciala, care isi voteaza bugetul dupa bunul plac si in nici un caz dupa necesitatile lor reale. Nimeni nu are dreptul sa-i intrebe de ce e asa si nu altfel, caci imediat ni se spune : « democratia are costurile ei » si daca am ales-o nu avem decat s-o si intretinem.
Spuneam intr-unul din articolele precedente ca disponibilizarile masive din sectorul bugetar comporta o serie de riscuri, daca nu sunt facute cu cap.
Ne indreptam cu mare viteza catre o stare de haos in acest domeniu, de pe urma caruia vom avea de suferit cu totii. Orice roman care a cutezat sa se lanseze intr-o afacere stie ce probleme intampina in fiecare luna la administratiile financiare, la oficiile fortelor de munca sau pe unde mai trebuie sa mearga pentru a-si achita obligatiile catre stat.
Sunt cozi interminabile, chiar daca sunt functionari multi, caci aparatul birocratic este construit in asa fel incat sa incurce pe oricine. Putem sa ne inchipuim ce o sa ne astepte la aceste ghisee peste cateva saptamani, daca intr-adevar, disponibilizarile anuntate vor fi puse in aplicare. Nu cred ca mai are rost sa amintesc situatia din spitale, unde oricum criza de personal este la ea acasa.
Anticipand aceste inconveniente nu vreau, in nici un caz, sa se inteleaga ca restructurarea aparatului bugetar nu este necesara si ca nu ar exista zeci de mii de functionari care taie frunza la caini, doar pentru ca sistemul le permite.
Restructurarea este un proces extrem de complicat, care trebuie sa duca la eficienta, asa cum se intampla in mediu privat, si nu la haos. Oare guvernantii au in vedere aceste aspecte ? Sa speram ca da. De altfel vom constata pe pielea noastra cat de curand.
Revin din nou la functionarii parlamentari, de care nimeni nu se va atinge in viitorul apropiat. Este cat se poate de adevarat, guvernul nu are « competente » si pentru aceasta categorie bugetara.
Ei sunt sub directa obladuire a alesilor neamului, pentru care criza economica nu este altceva decat prilej de a-si marca imaginea pe la toate posturile de televiziune, unde dau sfaturi si emit pareri despre orice, fara sa priceapa insa nimic.
Cum ar fi insa ca deputatii si senatorii Romaniei, o categorie pe care ar trebui s-o respectam in mod normal, sa se reformeze si ei, cu tot aparatul birocratic pe care-l intretin ?
Ne facem iluzii, desigur, caci lumea lor nu este si lumea noastra.
Ma gandeam sa fac o comparatie cu Parlamentul interbelic, dar am ajuns la concluzia ca ar fi o adevarata blasfemie.
Nici o comparatie cu Marea Adunare Nationala, din vremea cumunistilor, nu se potriveste, fie si pentru faptul ca in calitate de membru al acestei adunari nu beneficiai de nici o pozitie privilegiata. Cu atat mai putin de salarii speciale, sau de o droaie de subordonati.
Agentiile guvernamentale pe care primul ministru Emil Boc incearca sa le comaseze si sa le restructureze au fost si ele ani de zile un fel de stat in stat in societatea romaneasca. Acestea isi stabileau de la sine numarul de angajati, multe dintre ele aveau bugete autonome iar cheltuielile le stabileau in functie de aceste bugete. Salariile depaseau orice inchipuire, caci nimeni nu avea dreptul sa-i controleze.
Important era ca bugetul sa fie tocat pana la ultimul leu.
V-ati gandit ca si Parlamentul Romaniei functioneaza exact ca o asemenea agentie ? Exista o exceptie insa. Parlamentul isi voteaza bugetul isi stabileste cheltuielile dar banii nu-i produce singur, ci ii ia de la noi, adica de la bugetul de stat, unde contribuim cu totii. Trebuie spuse aceste lucruri, in speranta ca poate odata rusine va calca si pragul Casei Poporului. Va sigur ca de aici se poate taia la greu.
Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro