UE risca sa isi piarda influenta din spatiul rasaritean in urma manevrelor Moscovei. Uniunea Europeana are nevoie de o noua strategie vizavi de statele de la granita sa rasariteana pentru ca acestea sa nu reintre in sfera de influenta a Rusiei, se arata intr-un raport publicat ieri de European Council on Foreign Relation (ECFR), o asociatie neguvernamentala de la Bruxelles specializata in studiul relatiilor internationale.
Cele sase tari la care face referire raportul intitulat “Limitele extinderii: Puterea UE si a Rusiei in raport cu vecinatatea problematica” sunt Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia si Azerbaidjan, practic statele-tinta ale instrumentului politic al Parteneriatului Estic lansat de UE pe 7 mai la Praga. Autorii acestui raport, analistii Andrew Wilson si Nicu Popescu, avertizeaza in legatura cu pericolele nerevizuirii politicilor UE vizavi de aceste tari care tind, pe fondul crizei economice globale, sa intre din nou in sfera de influenta a Moscovei.
Limitele UE
“UE si-a atins limitele in ceea ce priveste puterea de transformare a Europei de Est. Fara a folosi morcovul aderarii, tarile vecinatatii estice nu vor gravita in mod natural in directia Uniunii, asa cum obisnuiesc sa opineze decidentii politici de la Bruxelles. Este timpul ca UE sa inteleaga ca, daca nu va ajuta statele din Est sa isi rezolve problemele provocate de criza, Rusia o va face”, precizeaza documentul citat.
De asemenea, raportul atrage atentia ca in lipsa unei politici coerente fata de aceste tari, UE risca sa creeze premisele unui vid de putere in zona.
Castigurile Moscovei
In ceea ce priveste raportarea dintre UE si Rusia ca “puteri soft”, studiul prezinta politica inerta a Uniunii care se bazeaza numai pe “magnetismul” sau ca model, in timp ce Rusia lucreaza in tacere pentru a deveni o sursa de atractie pentru vecinii sai. In timp ce UE isi streseaza guvernele vecine de la granita de rasarit cu birocratia sa, Rusia ofera inlesniri substantiale la acordarea de vize si energie ieftina.
De asemenea, raportul apreciaza ca visul aderarii la UE al republicilor ex-sovietice ramane foarte puternic, cu toate ca Bruxellesul acorda mai mult timp unor chestiuni birocratice in loc sa sublinieze importanta identitatii europene pe care o impartaseste cu aceste state. In paralel, Rusia se angajeaza constant in discursuri retorice legate de “fraternitate” si se implica foarte activ in proiecte regionale multilaterale care aduc beneficii concrete tarilor din vecinatatea sa.
UE se bucura de un surplus comercial in schimburile cu tarile din Parteneriatul Estic. Insa Rusia a reusit sa isi foloseasca forta economica pentru a castiga influenta politica in tarile vecine. Moscova isi concentreza investitiile in domenii cheie precum infrastructura sau energie. In materie de acordare a vizelor, Rusia ofera oportunitati de turism si de munca foarte bune intr-o economie care creste intr-un ritm alert. In domeniul mass-media, UE este intrecuta la pas de Rusia.
Surse de tensiuni
In opinia autorilor acestui raport, Rusia a demarat o politica de “de-suveranizare” a acestor state prin incercarile de preluare a punctelor strategice precum retelele energetice.
Totodata, unul dintre subiectele fierbinti dintre UE si Rusia este reprezentat de chestiunea Georgiei care ramane un focar real de instabilitate. Obiectivul UE in acest sens este momentan “reinghetarea” conflictului si dorinta ca aceste ostilitati sa nu se reia.
De asemenea, o alta sursa de conflict ar putea fi constituita de divergentele dintre ucraineni si rusi in Crimeea, unde Moscova are ancorata flota Marii Negre in portul ucrainean Sevastopol.
In Moldova situatia este putin diferita, in sensul ca nu exista premisele izbucnirii unui razboi, dar pericolul se numeste autoritarism. Presedintele Vladimir Voronin tinde sa ramana la putere cu orice pret si asta cu sprijinul Moscovei.
Totodata, chestiunea Transnistriei ramane incerta. Aceasta poate deveni platforma de testare a capacitatilor de cooperare dintre UE si Rusia. In problema solutionarii conflictului din Nagorno-Karabah, implicarea UE a fost destul de modesta, nici Armenia, dar nici Azerbaidjan nesolicitand interventia UE.
Madalin NECSUTU
sursa: ziua.net