O astfel de explicatie despre evolutia si selectia de grup este prezentata in filmul
Jonathan Haidt: Religie, evoluţie şi extazul transcendenţei sinelui
Jonathan Haidt analizeaza problema pornind de la structura psihologica a individului si continua cu analiza sociologica a grupurilor si a selectiei grupurilor.
Grupurile cu membrii mai solidari, domina si asimileaza grupurile cu relatii sociale mai slabe, determinand o selectie a grupurilor/natiunilor mai evoluate.
Jonathan Haidt porneste de la ideea sociologului francez Emile Durkheim, ca omul este Homo duplex, omul cu doua niveluri ale constintei. Nivelul de jos nivelul profanului al satisfacerii nevoilor personale, sau nivelul comun individual si nivelul superior colectiv numit sacru.
Emile Durkheim considera valorile sacre cele dedicate comunitatii, pe care numai cei care se ridica deasupra nivelului profan le pot intelege si le pot aprecia importanta.
Nevoile personale au o intensitate mai mare si au prioritate intr-o competitie cu nevoilede grup de pe nivelul sacru/spiritual. Pentru a face ca individul sa se dedice binelui comun trebuie sa-l motivezi, dar mai ales sa le oferi oamenilor obective de grup.
Citez din Jonathan Haidt:
Si in vietile noastre obisnuite, noi existam ca indivizi. Vrem sa ne satisfacem dorintele individuale. Ne urmarim scopuri proprii. Dar se intampla cateodate ceva care declanseaza o schimbare de faza.
Indivizii se unesc intr-o echipa, o miscare sau o natiune, care este mai mult decat suma componentelor sale. Durkheim a numit acest nivel al sacrului, deoarece el credea ca scopul religiei era sa uneasca oamenii intr-un grup, intr-o comunitate morala, Durkheim credea ca orice ne uneste capata un aer de sacralitate. Si odata ce oamenii s-au adunat in jurul, unui obiect sau a unei valori sacre, vor lucra ca o echipa si vor vor lupta pentru a-l apara. Durkheim a scris despre un set de emotii colective intense care duc la implinirea miracolului ‘E pluribus unum’ (Din mai multi, unul) adica formarea unui grup de indivizi.Eu spun ca aceasta capacitate de transcendenta a sinelui este doar o parte principala a omului in sine. Va ofer o metafora pentru o scara inauntru mintii. Spun ca suntem Homo Duplex si ca scara asta leaga nivelul profan cu cel sacru/spiritual. Cand urcam pe aceasta scara, interesul personal paleste, devenim pur si simplu mai putin egoisti, si ne simtim mai buni, mai nobili si intr-o oarcare masura, superiori.
Din ideea de mai sus putem intelege de ce americanii cultiva spiritul/visul american si de ce politicienii romani cultiva dispretul fata de valorile morale. In primul caz vor sa intareasca coeziunea sociala, natiunea, pe cand in Romania se urmareste deteriorarea spiritului national, a coeziunii, sociale pentru a putea face cu populatia ce doresc.
Si acum urmeaza intrebarea de un milion de dolari pentru oamenii de stinta si sociologi ca mine: Este aceasta scara o trasatura a evolutiei? Este produsul selectiei naturale, precum ne sunt mainile? Sau este o imperfectiune o eroare in sistem.
In “Origine specilor”, Charles Darwin a scris o gramada despre evolutia moralitatii -de unde a inceput, de ce o avem. Darwin a observat ca multe dintre virtutile noastre, ne ajuta foarte putin pe noi ca indivizi, dar sunt esentiale pentru grupurile, de care apartinem. A scris despre un scenariu in care doua triburi de oameni primitivi ar fi intrat in contact si in competitie. A spus, “Daca unul din triburile include un numar mare de membrii curajosi, intelegatori si loiali care sunt intotdeauna pregatiti sa ii ajute si sa ii apere pe ceilalti, acest trib s-ar decurca mai bine si l-ar cucerii pe celalat“. A mers chiar mai departe, spunand “Oamenii egoisti si artagosi nu se vor integra, si fara integrare nimic nu se poate realiza“. Cu alte cuvinte, Charles Darwin credea in selectia de grup.
Principalul argument impotriva selectiei de grup a fost dintotdeauna faptul ca, bineinteles, ar fi dragut, sa avem mereu un grup cooperant, dar imediat ce exista un grup de acest fel, membrii sai vor fi acaparati de paraziti, adica de indivizi care vor exploata munca devotata a celorlati.
Sa va dau un exemplu. Sa presupunem ca avem un grup de organisme mici.
Se arata in continuare o metafora cu o lume a virusilor in care nu exista grupuri. Intre virusii buni apare accidental unul rau care ii devoreaza pe cei buni si se multplica, ajungand in final ca toata comunitatea sa fie format din virusi egoisti.
Pentru a schimba comunitatea, sugestia lui Jonathan Haidt este sa se implementeze in comunitate o colectivitate/grup de virusi buni. Ea fiind mai puternica decat fiecare virus si pentru ca virusii sunt necooperanti, incepe sa-i asimileze pe cei individualisti, si in final se transforma intr-o comunitate formata din grupuri cu calitati superioare, cooperante.
Vizual este mult mai sugestiv decat ce am schitat mai sus.
Aprecieri despre politica
Teoria privind selectia grupurilor are aplicabilitate in viata politica.
Politica este un sistem tribal pentru ca are ca obiectiv spiritualitatea, intresele comunitatii. Politica este partiala profana, partial despre interesul individual, dar politica este de asemenea si despre sacralitate. Este despre a te alatura altora in cautarea unor idei morale. Este despre eterna lupta inte bine si rau, si toti credem ca suntem in echipa buna. Iar cel mai important, daca scara este reala, atunci s-ar explica persistenta insatisfactie a vieti moderne. Deoarece oamenii sunt, intr-o anumita masura, creaturi de grup, precum albinele. Noi suntem albine. Am iesit din stup in perioada iluminarii. Am daramat institutii vechi si am redat libertatea celor napastuiti. Am eliberat creativitatea care poate schimba intreg pamantul, si am generat sanatate si confort. In zilele de astazi, ne purtam ca albinele bucurandu-ne de liberate noastra individuala.
Dar uneori ne intrebam: Asta e tot? Ce ar trebui sa fac cu viata mea ? Ce lipseste? Elementul lipsa este ca noi suntem Homo duplex, dar societatea moderna, seculara a fost construita pentru ca noi sa ne satisfacem sinele profan. Este chiar confortabil aici, la nivelul de jos. Vino ia un loc sa urmaresti spectacolul meu.
Una din provocarile vietii moderne este sa gasesti scara prin toata confuzia asta, iar apoi, sa faci ceva bun nobil odata ce ai urcat. Vad dorinta asta la studentii mei de la Universitatea din Virginia. Toti vor sa gaseasca o cauza sau o chemare.careia sa i se poata abandona/dedica. Toti isi cauta propria scara.
Si asta imi da speranta pentru ca oamenii nu sunt pur si simplu egoisti. Cei mai multi oameni isi doresc sa depaseasca micimea, iar apoi sa devina parte a ceva mai mare/maret. Si asta explica extraordinara rezonanta a unei simple metafore ce a aparut cu aproape 400 de ani in urma. Nici un om nu este o insula doar pentru sine. Orice om este parte a unui continent, o parte a uscatului”.
Problema romanilor este ca am mostenit grupuri care lupta pentru interesele de grup, grupuri formate de oameni cu o constinta profana dominanta, iar ceilalti indivizi suntem atomizati, pentru ca avem constinta sacra subdezvoltata.
In aceste conditii degradarea sociala de dupa ’89 este naturala.
Pana unde merge ea? Daca am fi un sistem inchis, singuri pe pamant, situatia ar evolua pana la o revolta a celor multi, care ar impune alta ordine sociala. Fiind intr-o lume de natiuni in competitie, avem toate sansele sa disparem asimilati de alte natiuni superioare cultural/moral, cu performante economico-sociale mai bune.
Vedem ce se intampla in Grecia, pusa in situatia de a-si vinde insulele, dar si situatia Romaniei, unde cei de la putere pentru a-si prelungi dominarea, dupa ce au vandut cantitati imense de fier vechi, recurg la vanzarea resurselor energetice si a subsolului, si in curand a terenurilor.
Este ultima faza inaintea falimentului si a disparitie ca natiune.
sursa: decantare.wordpress.com