Astfel, anul 2007 a pus românii în fața unei alegeri: ce fel de vot uninominal vor, pentru că, era clar, trebuia vot uninominal. Băsescu a încercat să impună varianta sa prin referendum, care nu a fost validat din cauza numărului mic de participanți, 26,45% fiind nevoie de 51% pentru a fi validat. Astfel, Călin Popescu Tăriceanu, premier la acea vreme, și-a asumat raspunderea – în octombrie 2007 – pentru proiectul propus de Asociatia Pro Democratia, iar Parlamentul a adoptat legea votului uninominal.
Comparație între votul uninominal propus de Traian Băsescu și cel propus de Pro Democrația
- Traian Băsescu
Pentru a câștiga, candidatul trebuie să obțină majoritate absolută în primul tur.
Dacă nu obtine majoritatea absolută, se organizează un al doilea tur între primii doi clasați.
Caștigător este cel care obține cele mai multe voturi în urma celui de-al doilea tur.
Acest proiect introduce circumscripțiile electorale uninominale, adică cu un singur mandat de deputat sau senator.
- Pro Democratia sustinută de Tăriceanu
Sistem uninominal cu compensare pe liste cu un singur tur de scrutin.
Jumătate dintre mandate se distribuie în mod direct la nivelul circumscriptiilor uninominale.
Celelalte mandate se repartizează la nivelul circumscriptiei electorale.
Obiectivul este asigurarea unei relatii proportionale între suportul electoral de care beneficiază un partid la nivel de circumscriptie și numărul de mandate care îi revin din circumscriptia respectivă.
De ce au fost românii prostiți de votul uninominal ?
Sistemul uninominal a creat mari speranțe românilor, a fost vândut ca un sistem minunat, care te ajută să alegi pe cine vrei tu, nu pe cine îți propun partidele, dar convenabil, s-a uitat menționarea faptului că selectarea candidaților se face discreționar, tot de către partide. Acest nou implementat sistem electoral a avut două episoade, ambele cu reflecții negative. În 2008 au intrat în Parlament foarte mulți oameni cu notorietate, dar fără o minimă pregătire politică (ex. Teo Trandafir, Mircea Diaconu, Anghel Iordănescu, Victor Socaciu etc.), iar în 2012, votul uninominal a adus în Parlament 117 parlamentari în plus, față de legislatura trecută. După țeapa votului uninominal, clasa politică românească, încurajată de ”tinerii frumoși și liberi” din Diaspora vin cu o altă propunere spectaculoasă: Votul electronic/votul prin corespondență.
Ce înseamnă vot prin corespondență și vot electronic?
- Votul prin corespondență
Cetăţeanul notifică ambasada/AEP că doreşte să voteze prin corespondenţă.
Ambasada/AEP îi trimite un set de documente şi buletin/buletine de vot cu cel puţin o săptămână înainte de scrutin.
Cetăţeanul votează şi retrimite plicul ambasadei/AEP.
- Votul electronic
Cetățenii care doresc să voteze prin Internet trebuie să se înscrie într-un registru electornic electoral (cei din țară se adresează AEP, iar cei din afara țării se adreseaza misiunilor diplomatice). Fiecare cetaățean transmite o solicitare către entitătile menționate ce cuprinde o serie de datele personale. AEP centralizează baza de date a cetățenilor care și-au exprimat dorința de a vota și creează registrul electronic electoral.
Cu 10 zile înainte de alegeri, AEP transmite catre BEC acest registru electornic electoral, iar BEC îl transmite tuturor Birourilor de Circumscripție pentru a putea preveni votarea de către aceeași persoană, atât electronic, cât și personal. Fiecare cetățean înscris în registrul electornic va primi cu cel tarziu 15 zile înainte scrutinului, într-un plic sigilat, un ceritificat de alegător cu elemente de siguranță, necesar pentru validarea votului electornic ce va conține și o parolă formată din 6 cifre, care asigură unicitatea votului.
În ziua votului, cetatenii care vor vota electronic vor intra pe un portal de Internet creat de AEP, unde va exista buletinul electronic de vot cu toti candidatii. Opțiunea electorală se va realiza prin bifarea, pe buletinul electronic de vot, a propriei alegeri[2].
Ambele variante sună bine nu? Exact așa părea în 2007 votul uninominal, o variantă ideală, la care poporul român nu se gândise încă. Primul argument împotriva acestor sisteme de vot este secretul votului, care poate fi foarte usor încălcat în ambele variante. O altă problemă este cumpărarea de voturi. Dacă în varianta actuală, la fiecare tur de scrutin, în România, partidele se acuză că reprezentanții lor cumpără voturi, în cazul unui vot electronic, sau prin corespondență, potențialul de fraudă este imens. Nu în ultimul rând, România poate avea și o problemă de logistică. Alegerile locale din Polonia sunt un exemplu grăitor, o țară în curs de dezvoltare, fără un sistem informatic performant doreste să implementeze un nou sistem de numărare a voturilor. Sistemul nu funcționază corect, rezultatele sunt întârziate cu 6 zile și mii de protestatari cer repetarea alegerilor. O asemenea varinată este foarte posibilă în România scandalurilor Microsoft și EADS. În aceste condiții, este România pregătită de votul electronic sau prin corespondență? Își poate asuma costurile, atât de ordin financiar cât și de ordin moral, în cazul unor fraude masive?
[1] Votul uninominal este o procedură electorală, în dependenţă de configuraţia circumscripţiei electorale. În general, în cadrul alegerilor pentru desemnarea compoziţiei unei adunări reprezentative, partidele politice îşi pot prezenta candidaţii în două formule: fie sub forma unei liste, în situaţia în care circumscripţiile electorale au mai mult de două mandate fiecare, fie sub forma candidaturilor individuale, atunci când în circumscripţia respectivă este pus în joc un singur loc. În primul caz, alegătorii au la dispoziţie votul plurinominal, celui de al doilea caz fiindu-i propriu votul uninominal. Aşadar, votul practicat ţine de modul în care sunt configurate circumscripţiile electorale. (Sfera Politicii.ro)
[2] http://www.ziare.com/politica/lege/votul-electronic-democratie-la-un-click-distanta-sau-fraudarea-alegerilor-pe-internet-interviu-1341124
Autor: Gandeste.org