În decursul câtorva zile, în mai multe orașe ale țării mii de români au arătat, simplu și eficient, că s-au săturat (…)
Mișcarea câștigă amploare, legea sănătății fiind picătura care a umplut un pahar deja prea plin. Continuând să aplice legile coloniale decretate de FMI și Bruxelles, se pare că românii au conștientizat (bineînțeles, cu întârziere) că ordinele date de elitele financiare au demolat total mediocra protecție socială și medicală creată de regimul comunist. Prea multă vreme și-au ascultat românii elitele compradore, gata oricând, pentru un blid de linte, să îndeplinească orice dorință a stăpânului. Ori, dorințele stăpânilor occidentali, după 1989, fie că e vorba despre răscumpărarea întreprinderilor rentabile și concedierea salariaților acestora, de distrugerea întreprinderilor concurente incomode sau de reducerile drastice ale cheltuielilor sociale ce revin statului, responsabil de protecția cetățenilor care îi acordă puterea, în particular cea a legitimei violențe (în cazul unui război, spre exemplu), aceste dorințe ale stăpânilor se rezumă deci la o singură propoziție: take the money and run. E adevărat că acești stăpâni sunt ajutați de un grup compus atât din capitaliștii locali compradori legați de mafia locală ori străină, din angajați români ai companiilor multinaționale gata la toate josniciile pentru un salariu local consistent, cât și de un grup de intelectuali pretins străluciți, care nu încetează să justifice această politică a scoaterii în totalitate a țării la mezat.
Toți acești autorizați să ia cuvântul, de la jurnalistul stipendiat la proprietarul unui club de fotbal, sau la emigrantul bolșevic devenit profesor în Statele Unite și mare țârcovnic ce-i ține isonul președintelui, toți acești băieți deștepți ce ocupă cu vorbăria lor mediile audio-vizuale (am tendința de a scrie mediile odios-vizuale), nu reușesc să înțeleagă că populația, în marea sa diversitate, s-a coagulat spontan într-un singur Spirit (într-o reînnoire a hegelianismului popular) recreînd un fel de colectivitate fuzională în fața amenințării de a nu mai avea, fără o avere, un minim de acoperire medicală. Bineînțeles, aceste ”difuzoare” vorbesc în locul populației, se transformă în intermediari pe care presa aservită îi numește opinie publică, în fapt opinia puterii disimulată sub epitetul publică…
După atatia ani in care puterea aplicat toate cerințele FMI-ului și ale marelui capital străin țara pe care o credeam căzută într-o astenie profundă se trezește! (criticatac.ro)
