La Cernavodă, şantierul deschis de Ceaușescu pentru cele cinci reactoare ale centralei a fost abandonat într-un moment în care România trecea printr-o îndelungată tranziţie economică şi politică, agravată de lipsuri. Abia în 1996, primul dintre cele cinci reactoare a intrat în funcţiune. Al doilea, în 2007. Nu au mai urmat altele. Cu o capacitate de 750 MW fiecare, cele două asigură acum 20% din nevoile energetice ale ţării.
Deşeurile radioactive sunt păstrate în incinta centralei, iar depozitarea lor a devenit o problemă. ANDR a vizitat 37 de sate în vecinătatea oraşului Cernavodă ca să găsească locul potrivit pentru deşeurile centralei. Experţii au ales satul Saligny – un teren de patruzeci de hectare – pentru a găzdui, pe trei nivele, 64 de celule de beton. Depozitul este preconizat a fi gata în 2019. Şi ar primi deşeuri radioactive până în… 2110.
Amplasamentul se află în zona de excludere a CNE Cernavodă, pe dealul Cristian, la circa 2 km sud-est de orașul Cernavodă şi la numai 1,5 km nord-vest de sat. Misiunile de evaluare a proiectului și specialişti în geologie şi geofizică au efectuat diferite studii, analizând inclusiv hazardul seismic al zonei, stabilitatea versanților, alunecarea terenului, impermeabilitatea solului, dar şi o monitorizare a fondului radioactiv pentru atmosferă, apă, sol, sedimente şi alimente.
“În urma caracterizării amplasamentului au reieşit anumite neconformităţi care urmează să fie stinse în programul pre-operaţinal de monitorizare”, precizează, fără a oferi alte detalii, ANDR. O altă concluzie a examinatorilor, din noiembrie 2009, indica faptul că “există încă incertitudini care trebuie rezolvate, înainte ca securitatea amplasamentului Saligny și a instalației inginerești propuse să fie prezentată cu încredere tuturor părților interesate”.
În urma solicitării ANDR, Primăria Saligny a eliberat, în august 2011, Certificatul de Urbanism pentru întocmirea Planului Urbanistic Zonal (PUZ) în vederea construirii DFDSMA. În aceeaşi perioadă, Primăria Saligny a emis un Aviz de oportunitate în care se subliniază cât de importantă este investiţia pentru dezvoltarea economică şi socială a comunei Saligny, precum şi condiţiile de întocmire a PUZ pentru DFDSMA.
În prealabil însă, Greenpeace și Centrul de Resurse Juridice (CRJ) ceruseră Curții de Apel București suspendarea autorizației parțiale de amplasare a DFDSMA. Procesul a fost pierdut în februarie 2011, dar, ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a suspendat autorizația parțială de amplasare a depozitului, emisă de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), în beneficiul ANDR, în iunie 2012.
În consecință, toată documentația realizată până la acel moment, pentru construirea depozitului de la Saligny, nu mai poate fi folosită de către beneficiar, fără modificările, cerute de instanță, privind, în principal, procedurile de evaluare a impactului asupra mediului și de evaluare strategică de mediu.
La momentul actual, pe site-ul ANDR este anunțată licitația pentru achiziția documentației necesare realizării PUZ pentru DFDSMA. La începutul lunii iulie 2012, au fost deschise plicurile ofertanților, iar procedura achiziției documentelor pentru PUZ este în derulare. Potrivit caietului de sarcini, în 3 săptămâni de la semnarea contractului, achizitorul va iniția procedura pentru obținerea avizului de mediu și va elabora raportul de mediu pentru PUZ DFDSMA. Tot caietul de sarcini stabilește ca termen 2,5 luni pentru organizarea de către achizitor a dezbaterilor publice și a consultărilor tranfrontaliere.
Depozit betonat
În conformitate cu proiectul conceptual revizuit, pe amplasamentul Saligny vor fi construite depozitul propriu-zis; clădirea administrativă; clădirea pentru asigurarea mentenanţei şi a serviciilor comune. Depozitul va cuprinde celule de depozitare; hangar mobil; galerii de inspecţie şi camere cu rezervoare.
Celula de depozitare este o cuvă cu structura de rezistenţă, formată din pereţi din beton armat şi o placă de fundaţie, fiind proiectată să îndeplinească funcţii de securitate precum: ecranarea sursei radioactive; asigurarea integrităţii mecanice; confinarea (izolare) radionuclizilor (izotopi radioactivi ai elementelor naturale obținuți pe cale artificială); bariere fizice împotriva intruziunii; asigurarea protecţiei radiologice în timpul fazelor de operare şi supraveghere.
Celulele de depozitare sunt proiectate pentru depozitarea modulelor de depozitare conţinând diferite tipuri de deşeuri radioactive. Spaţiul dintre modulele de depozitare din interiorul celulei va fi umplut cu material de umplere, înainte ca celula să fie închisă cu o placă de beton.
Modulul de depozitare este o structură paralelipipedică fabricată din beton armat cu o rată de coroziune foarte scăzută; el este proiectat astfel încât să asigure ecranarea sursei radioactive; a securităţii în timpul transportului deşeurilor; să minimizeze infiltraţia de apă; confinarea radionuclizilor.
Hangarul mobil este o structură mobilă metalică de acoperire, care, în cazul condiţiilor meteorologice nefavorabile, protejează celulele de depozitare, pe durata operaţiilor de transport pentru depozitarea modulelor de depozitare. În hangarul mobil este instalat un pod rulant care primeşte modulele de depozitare şi le aranjează în contact direct unul cu altul, pe lăţimea celulei de depozitare (câte 8 module) şi pe adâncime (câte 16 module), pe trei nivele.
Hangarul mobil acoperă o celulă de depozitare şi jumătate. După închiderea celulei curente, hangarul mobil va fi deplasat către celula următoare. Când cele trei nivele ale modulelor de depozitare sunt completate, spaţiile dintre ele vor fi umplute cu material de umplutură, înainte de închiderea celulei – turnarea unei plăci de etanşare din beton. Ca material de umplutură va fi utilizat nisipul, deoarece acesta asigură un bun drenaj al apei de infiltraţie.
Galeria de inspecţie este situată sub placa de fundaţie a celulei. Galeriile de inspecţie sunt tunele circulabile prin care trec două conducte pentru ape pluviale şi apă potenţial contaminată. Apa de la celulele de depozitare, potenţial contaminată, este evacuată şi colectată în 4 rezervoare, situate într-o cameră subterană. În plafonul acesteia este amplasat un orificiu de ieşire, pe unde rezervoarele vor fi scoase de o automacara în cazul detectării unei potenţiale contaminări radioactive a apei din interiorul lor.
Din punct de vedere funcţional, galeriile de inspecţie servesc pentru amplasarea instalaţiilor de colectare a eventualelor infiltraţii (pătrunderi) de ape în celulele de depozitare şi dirijarea lor astfel: către camerele de rezervoare, unde se află 4 rezervoare metalice de colectare, în cazul apelor posibil contaminate, după închiderea celulelor; către bazinele cu ape pluviale (amplasate în exterior), în cazul apelor pluviale colectate înainte de închiderea celulelor.
Zonele aferente depozitului sunt formate din drum acces personal şi materiale – între depozit şi satul Ştefan cel Mare, inclusiv platforma de parcare din zona clădirii administrative; drum de acces deşeuri – între depozitul final și cel intermediar al CNE Cernavodă; drum acces la depozit excavaţii, inclusiv zona depozitului de excavaţii.
Scenarii pentru nepericulozitate!
S-au formulat scenarii de evoluţie normală şi alternativă a depozitului, în toate perioadele sale de viață. Dozele de radiații posibil a fi încasate de către personalul depozitului şi de către populaţie, în timpul perioadei de operare a DFDSMA, au fost calculate utilizând coduri de calcul specifice. La fel, pentru evaluarea termenului sursă al depozitului, pentru transportul sau impactul contaminanţilor în zonele amplasamentului Saligny. Dar și pentru impactul contaminanţilor în biosferă şi asupra populaţiei.
Principalele concluzii care s-au putut desprinde din “Raportul de evaluare a securităţii radiologice” pentru DFDSMA Saligny au fost: pentru izotopul C-14 (carbon radioactiv) în DFDSMA, “valoarea cea mai ridicată a dozei posibil a fi încasată de către un operator în timpul operaţiilor normale de depozitare este de 1,69 mSv/an, şi poate să apară când operatorul îndepărtează chingile de prindere care imobilizează modulul de depozitare în camionul cu care acesta este transportat de la staţia de tratare la depozit.
Această valoare este mult mai mică decât constrângerea de doză de 5 mSv/an, stabilită prin proiect pentru DFDSMA. Valoarea cea mai ridicată a dozei care poate fi încasată de către operator în cazul desfăşurării unui scenariu alternativ la depozit apare în situaţia căderii unui modul de depozitare din dispozitivul de ridicare al podului rulant, într-o celulă aproape plină cu module de depozitare pline cu deşeuri.
Dacă se consideră cea mai defavorabilă situaţie, când sunt distruse patru module de depozitare şi se dispersează 1% din matricea deşeului, valoarea debitului de doză posibil a fi încasat de un operator va fi de 0,224 mSv/min. Pentru a menţine dozele încasate de către operatori sub limita de doză de 50 mSv/an, vor fi stabilite proceduri de intervenţie în caz de urgență şi de desfăşurare a acţiunilor corective la depozit.
În cazul tuturor scenariilor normale și alternative, evaluate pentru DFDSMA în perioada operaţională, valorile dozelor efective posibil a fi încasate de către populaţie sunt mai scăzute decât constrângerea de doză de 0,3 mSv/an, stabilită pentru DFDSMA. În perioada post-închidere, scenariul de referinţă consideră expunerea directă a operatorilor la radiaţia gamma în timpul activităţilor de control şi monitorizare a rezervoarelor de colectare a apei posibil infiltrate în celulele de depozitare.
Valoarea dozei încasate de către operatori este de aproximativ 0,0002 mSv/an, mult mai scăzută decât constrângerea de doză stabilită pentru operatori, prin proiectul DFDSMA. Scenariul de referinţă a fost dezvoltat pentru un grup critic – în perioada post închidere a DFDSMA – considerând consumul și utilizarea apei subterane într-o mică fermă de pe amplasament, care ar putea să aibă ca rezultat iradierea indirectă a grupului format din locuitorii fermei.
Valoarea dozei posibil a fi încasate de către persoanele din grupul critic este neglijabilă, (…) calculele pentru perioada post-închidere a depozitului, la 300 de ani după, arătând că membrii grupului critic este posibil să încaseze 0,00017 mSv/an în timpul construcției fermei pe amplasament, și 0,12 mSv/an, din cauza locuirii și consumului de apă și alimente preparate la fermă. Aceste valori sunt mai mici decât constrângerea de doză de 0,3 mSv/an stabilită pentru populație.
Cea mai ridicată valoare posibil a fi încasată de operatorii depozitului în timpul scenariilor alternative post-închidere este de circa 0,000523 mSv pentru 8 ore de intervenție, ca urmare a avarierii sistemului de drenaj activ al depozitului în perioada de control instituțional.
Această valoare este sub constrângerea de doză stabilită pentru operatori, prin proiect. Cea mai ridicată valoare a dozei posibil a fi încasată de persoanele unui grup critic, în cazul scenariilor alternative din perioada post-închidere este de 0,26 mSv/an, dacă se consideră dezvoltarea unor locuințe și ferme peste structurile total degradate ale depozitului. Contributorul principal la această valoare a dozei încasate este izotopul C-14.
Această valoare este, însă, mai scăzută decât constrângerea de doză de 0,3 mSv/an stabilită prin proiect pentru populație.(…) Evaluarea indicatorilor de securitate complementari stabiliți pentru depozit, anume concentrațiile radionuclizilor, în compartimentele depozitului, geosfera și biosfera arată că este îndeplinită funcția de confinare a radionuclizilor atât de către barierele ingienerești, cât și de către barierele naturale ale depozitului”, arată raportul de evaluare a securității radiologice.
Inventar de coșmar
ANDR a fost înfiinţată ca efect al comasării prin fuziune a Agenţiei Nucleare (AN) şi Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive (ANDRAD). Una din activităţile principale ale ANDR este de a dezvolta şi actualiza anual inventarul deşeurilor radioactive generate pe teritoriul României. Acest inventar naţional cuprinde cantităţile existente de deşeuri radioactive, dar şi cantităţile estimate a se genera.
Se iau în calcul, de asemenea, atât deşeurile generate din operarea instalaţiilor nucleare şi radiologice, cât şi cele rezultate din dezafectarea acestor instalaţii. Sursele principale de informaţii pentru întocmirea inventarului naţional de deşeuri radioactive sunt titularii de autorizaţii de desfăşurare de activităţi în domeniul nuclear, care, potrivit legii, sunt înregistrați la ANDR ca generatori de deşeuri.
Până în prezent, la ANDR s-au înregistrat doar titularii de autorizaţii nucleare consideraţi generatori „majori” de deşeuri radioactive din România: Societatea Naţională Nuclearelectrica (SNN), Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH), Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN) şi Compania Naţională a Uraniului (CNU).
În afară de aceştia, în România mai generează deşeuri radioactive circa 3.500 de generatori „minori” din industrie, medicină, cercetare şi agricultură. Conform autorizaţiilor deţinute, aceştia transferă deşeurile radioactive la IFIN-HH şi RAAN/SCN-Piteşti în vederea procesării şi depozitării intermediare sau definitive. Titularii de autorizaţii nucleare transmit anual inventarul de deşeuri radioactive generate în anul precedent şi cantitatea de deşeuri estimată a fi generată în anul în curs.
Astfel, potrivit raportărilor, la finele anului 2010, inventarul de deşeuri radioactive şi combustibil nuclear uzat, aflate în depozitare intermediară şi definitivă în România, indica pentru deșeuri radioactive – în depozitare intermediară:
– SNN/CNE Cernavodă – depozit cu o capacitate de 2.107 mc, un volum depozitat de 538 mc;
– SNN/FCN Piteşti – depozit cu o capacitate de 260 mc, un volum depozitat de 100 mc;
– RAAN/SCN Piteşti – depozit de 55 mc, ocupat cu deșeuri cu nivel de radioactivitate scăzut și mediu – 0.4 mc și nivel înalt radioactiv – sub 0.1 mc;
– IFIN-HH Măgurele – depozit cu o capacitate de 1.295 mc, ocupat de 212 mc de deșeuri cu un nivel foarte scăzut de radioactivitate – 63 mc și de 2 mc de alte deşeuri radioactive;
– CNU Feldioara – depozit cu o capacitate de 2.834.500 mc de steril decantat, din care era ocupat un volum de 2.641.194 mc apoi, din capacitatea de 30.083 mc pentru deșeuri cu nivel scăzut de radioactivitate, era ocupat un volum de 23.980 mc;
– La CNU Suceava erau depozitate, la 31 decembrie 2010, roci sterile şi radioactive într-un volum de 711.663 mc, la CNU Bihor (Ştei) – 4.257.962 mc, iar în depozitul de la CNU Banat (Oraviţa) – 2.057.000 mc.
pentru deșeuri radioactive – în depozitare definitivă
IFIN-HH (Băița-Bihor) – dintr-o capacitate de 5.000 mc pentru depozitarea deșeurilor radioactive cu nivel scăzut și mediu – era ocupat un volum de 1.949 mc.
pentru combustibil nuclear – în depozitare intermediară
SNN/CNE Cernavodă – capacitate depozitare de 424.000 fascicule CANDU, ocupat cu 88.168 de unități;
RAAN/SCN Piteşti – dintr-un total de depozitare de 1.300 bare TRIGA erau depozitate 103, iar pentru capacitatea de 25 de fascicule CANDU – erau depozitate 123 bare CANDU;
IFIN-HH Măgurele – procentul de ocupare a capacității depozitului era extrem de redusă. Autor: Carmen Istrate
Sursa: Ziua