La început, niște concluzii
Am fost duminica asta la Pungești. Împreună cu prieteni, fiecare aducând alţi oameni. Au fost Erwin Albu şi Willy Schuster. Ba chiar şi Harry Tavitian. Mărunţel şi uimit, cu un tricolor prins pe piept. Trebuie mers şi văzut ce e acolo, ca să crezi răul din acel loc şi să înţelegi: sărăcia de la marginea vieţii, tupeul americanilor şi urâţenia jandarmilor români. Tabloul Pungeştilor (foto 1) şi al pungeştenilor (foto 2, 3, 4) induce dispreţ oricărui ocupant bogat: nişte viitoare victime colaterale. Deşi hotărâţi, săracii nu contează. Sunt chiar inestetici, faţă de un oarecare impecabil Tom Holst, unealta CEO al Chevron, pălăvrăgind sfidător la TVR (la ce mutră are, nu mă aşteptam la altceva, dar las psihanaliza „terminatorului“ pe altcandva…). Scenariul cu bombardamentele din Irak se repetă în România, de data asta „paşnic“. Acolo petrolul, aici gazele de şist. Că apele vor fi otrăvite, asta nu contează. Vor fi doar nişte cadavre colaterale, asasinate lent cu apele Chevronului: de la oameni la bursuci, de la vitele din grajduri la peşti şi fluturi. Viaţa nu contează, dacă se scot bani din moarte.
Jandarmii: mercenari plătiți de dumneavoastră
Jandarmii s-au purtat ca nişte mercenari plătiţi de americanii de la Chevron. Au arestat pe cei care vorbeau mulţimii, pentru că vorbeau şi, vag, o conduceau; deşi aceştia strigau mereu „Fără violenţă!“, i-au arestat pe Willy Schuster, pe Erwin Albu şi pe alţii. Au bruscat femei, fete, amarnic (foto 5). Nişte găligani fricoşi, cu siguranţă buni numai la aşa ceva; altfel ar fi avut o meserie onorabilă. Torţionarii bătrâni pot deci fi liniştiţi: generaţia tânără îşi face mâna la Pungeşti. Schuster si Albu se rugau în genunchi la troiţa de lângă drum (foto 6). De câteva ori jandarmii au încercat să îi ridice. I-am fotografiat de fiecare dată, de aproape, şi au renunţat vremelnic. Aşa ceva poate provoca mulţimea… La câteva minute după ce am plecat, pe când în plin câmp un cordon de jandarmi mă oprise şi mă legitima, am primit telefon: cei doi fuseseră arestaţi şi băgaţi în dube. Brutalitate banală. Zel de cozi de topor româneşti. Da!, ţorţionarii au urmaşi… E o chestiune de timp. De ei trebuie să ne ocupăm, nu să „omorâm câinii şi pe Vişinescu“.
Distrugeți mijloacele distrugerii!
Oamenii din sat au dărâmat numai gardul incintei Chevron (foto 7), însă nu s-au atins de muncitorii de acolo, de jandarmi, de cei câtiva paznici şi nici de maşini. Păcat că nu au stricat maşinile! Oricum, este totuşi un bun început, căci Edward Abbey – un american de bună calitate, romancier, eseist, activist de mediu – scria: „Un adevărat patriot trebuie să îşi apere ţara şi împotriva propriului guvern“. În acest caz, guvernul Ponta, umil cu plutocraţii de la Chevron. În romanul său The Monkey Wrench Gang (Banda cheii franceze), Ed Abbey face pe bună dreptate apologia sabotajului „pro natura“, trebuind a fi făcut de fiecare om sau grup responsabil. Cheia franceză, unealta simbol al romanului, cea cu care se pot distruge mijloacele distrugerii (numai cele tehnice) a devenit, ca termen, sinonimă cu sabotajul. Fără să îl fi citit pe Abbey, pungeştenii au descoperit însă acelaşi urgent adevăr.
Culmea prostiei lui Pristanda
Pristanda e mic copil, în şmecheria lui faţă de jandarmii de azi (foto 8). La un ordin, jandarmii de la Pungeşti însă, ca şi când ar fi fost de la o firmă privată, cumpăraţi pentru pază, au intrat în încinta străinilor şi au susţinut gardul. Cei de la firma SSG – plătită de americani pentru asta! – zăceau nemişcaţi şi se uitau la prostănacii plătiţi de noi, din bugetul ţarii… România e sub ocupaţie. Una internă, mai înainte de toate.
O sugestie pentru ministrul Stroe
Coordonatorul acţiunilor mercenarilor de stat de la Pungeşti, colonelul dr. (!) Ovidiu Vasilică, prim adjunctul Inspectoratului General şi şeful Statului Major al Jandarmeriei Române, cel care mereu vorbea microfonului din guler (foto 9) – în vreme ce tâlharii trânteau la pământ femeile şi îl sfidau pe Iisus – pentru zelul dovedit, merită avansat. Sau destituit. E o simplă chestiune de onoare!
(va urma)
Nicolae R. Dărămuş
P.S. Trebuie terminat odată cu fraţia închipuită dintre jandarmi şi popor. Mulţi dintre aceştia sunt foşti mercenari, „indivizi fără mamă fără tată“, întorşi din teatrele de război ale lumii, angajaţi – în lipsa vreunei calificări paşnice – în Jandarmeria Română. O adevărată pepinieră de indivizi ai represiunii şi torţionari.
