De regulă, răsturnând regimul, revoluţionarii vor să-şi consolideze succesul distrugând tot ceea ce aminteşte de trecut. Cele mai elocvente exemple în această privinţă sunt execuţia lui Ludovic al XVI-lea şi uciderea lui Muammar Gaddafi. Opoziţia, sub nicio formă, nu l-ar fi lăsat în viaţă pe Ceauşescu, este convins politologul Vladimir Bruter.
„Ceauşescu a fost un lider foarte puternic, cei care au venit la putere s-au temut să-l lase în viaţă. Ei au crezut că, lăsându-l în viaţă, el va găsi iarăşi sprijin, ceea ce va provoca ciocniri interne serioase. Aşa a şi fost, atunci când la Bucureşti au început luptele pentru televiziune şi mulţi dintre cei care formau anturajul regimului anterior au vrut să preia controlul asupra oraşului. Noile autorităţi au încercat să-şi creeze condiţii de siguranţă şi să lichideze în faşă cauza acestor ciocniri”.
La câteva luni după sfârşitul evenimentelor sângeroase, în România a fost ales un nou preşedinte, a fost înfiinţat un parlament bicameral, a fost adoptată Constituţia. În 2004, ţara a intrat în NATO, iar după trei ani, în UE. Însă situaţia nu s-a îmbunătăţit, în ciuda aşteptărilor poporului. În prezent, potrivit indicatorilor economici, România depăşeşte Bulgaria, care nu face parte din economiile dezvoltate. De altfel, deziluziile constituie consecinţele oricărei revoluţii, menţionează expertul rus Vitali Juravliov.
„Aşteptările sunt întotdeauna peste măsură. Sloganurile, idealiste. Se consideră ca dacă va fi îndepărtată puterea existentă se va deschide calea spre un viitor luminos. Însă el nu este întotdeauna luminos. Sloganurile iniţiale, de regulă, poartă un caracter propagandistic pentru a ajunge la putere. În realitate, evenimentele revoluţionare aruncă ţara înapoi”.
România este singura ţară din Europa de Est în care socialismul s-a încheiat cu uciderea fostului lider. Au murit sute oameni care au protestat împotriva regimului lui Ceauşescu. Însă noile autorităţi nu au reuşit să se folosească de victorie cu înţelepciune. De aceea, România este singura ţară din spaţiul post-sovietic care în ultimii 24 de ani, practic, nu şi-a îmbunătăţit situaţia. Se naşte întrebarea: valorează tendinţa către idealuri iluzorii atâtea vieţi?
Autor: Maria Baliabina
Sursa: Vocea Rusiei