Cum am reusit sa vindem o gaura neagra
Cu mormanul de fier vechi ne-am descurcat timp de aproape doua decenii, vanzand mostenirea trecutului. Ne mergea din ce in ce mai bine, cata vreme bogatia tarii era fierul vechi. Romania ajunsese un fel de talcioc al Europei si un El Dorado al arabilor.
Ne-ar fi mers si acuma bine, fara criza, fara recesiune, fara majorarea TVA si fara blocarea circulatiei pe traseu, daca mai aveam mormane. Dar mormanele s-au terminat si Balaia a intarcat.
Noi am strigat ca nu ne vindem tara si, tot noi, am vandut totul cui s-a nimerit, la mica intelegere, cinstit negustoreste, tragand tunuri, rafale, tepe, ca la razboi. I-am bombardat pe toti cu mormane, iar ei ne-au mitraliat cu comisioane, ca sa fim chit. A iesit OK.
Cel mai OK dintre toate mormanele s-a dovedit Bancorex, total devalizat, pana nu mai ramasese decat o mare gaura neagra. A aparut clientul dispus sa ia o asemenea gaura, s-a dus Bancorex si dus a fost.
S-a dus, inclusiv conducerea, pe care a cautat-o Interpolul pe toate meridianele, paralelele, poate si pe perpendicularele, sau diagonalele lumii.
S-au dus banci, fabrici, combinate, mastodonti din beton, locomotive, cherestea, s-au dus codri verzi de brad si campuri de matasa, pana am ramas cu jalea-n casa. Totul a disparut.
De vanzare, mastodonti. Pretul negociabil
A plecat chiar si flota intr-o directie necunoscuta, dar aici nu insist, ca sa nu para ca bat saua inspre ceea ce am ales cu totii, in majoritate, de la Nistru pan’ la Tisa, inclusiv cei de la Sena si chiar cativa de la Tamisa.
Cand n-a mai ramas nimic altceva, am inceput sa vindem constructiile, neterminate de Raposatul. S-au vandut mastodonti ca teren viran, iar cumparatorii au dat jos mastodontii si au facut altceva in loc. Cea mai recenta afacere di granda, demolata numai pe jumatate, a ramas sedusa si abandonata in strada Stirbei Voda, ca dupa bombardament.
Nu poti sa stii daca partea lipsa s-a vandut, s-a furat, a cazut de la sine ori s-a ivit vreo neintelegere, cand cu licitatia, cu comisionul, cu negocierea sau cu lipsa de consens, privind spaga.
Unii zic ca se pregateste un mare supermarket, iar altii ca a pus ochii pe mastodont un mogul ca sa-si faca acolo televiziune si pauza de publcitate. Orice e posibil, cu autorizatie de la primarie, care si ea e posibila, in functie de negociere.
Agricultura cu harletul, in secolul XXI
In rest, ce a scapat nevandut, s-a furat. N-a ramas nefurat, decat pamantul gol. Aici este marea tragedie a comediei noastre: pamantul arabil ar fi comoara patriei, daca 10.000.000 ha din el n-ar fi fost detinute de 3.000.000 mici proprietari, multi incapabili sa-l lucreze decat numai cu sapa, cu lopata si cu harletul.
Astfel, in timp ce 55% din populatie este amplasata in zona agricola, numai 6% din produsul intern brut provine din agricultura. Iata, deci, unde zac in pamant resursele pe care le cauta Guvernul si nu le gaseste, ca sa potoleasca sindicatele, sa astupe gura Opozitiei, sa linisteasca cei 80.000 de asediatori si sa nu mai inghita antinevralgice cand aude de negocieri.
Timp de decenii, ca sa nu zic secole, tara noastra a fost granarul Europei, iar acum importa cereale, trimite agricultorii sa cotizeze la fondul de pensii din Spania si se plange ca, la noi, respectivul fond e in colaps.
Pe scurt, dupa ce ne-am invartit destul de bine cu mormanul de fier vechi, acum ne-am ales cu un morman de datorii noi si ne tot invartim in jurul cozii, aparandu-ne de miting.
sursa: ziare.com