Comunistii, Iliescu, mogulii, presa, PSD, Basescu, Parlamentul, micul Boc, marele PD-L, coruptia, OTV – DDD, SRS, BVB, tocurile sinistratilor si umanitatea superioara a Elenei Udrea.
Ne-au invrajbit politicienii. In replica le-am intors ura. Ca bonus am inceput sa ne dispretuim intre noi. Cine nu e cu noi e prost si din cauza lui suntem saraci. Cine nu gandeste ca noi e vandut, e comunist sau corupt, e idiot sau naiv. Nu am avut niciodata rabdare, dar acum nu mai avem timp deloc sa asteptam. Judecam dintr-o privire, stim de la inceput tot. Criza ne-a secatuit deja, iar viitorul ne-a bagat in sperieti pe toti.
Ne-am trezit transformati dintr-un popor sarac, dar cu sperante, intr-o multime de primitivi. Injuram tot ce nu intelegem si ne facem ca nu vedem de unde vin adevaratele probleme. Normal, ignoranta este mama tuturor monstrilor istoriei. Si asa a ajuns statul sa isi piarda orice urma de autoritate, iar institutiile sale se disipa. Nu mai avem nici Guvern, nici presa, nici Parlament, nici Presedintie, nici Justitie, nici ordine si nici siguranta.
In timp ce institutiile isi pierd puterea tot mai mult, creste autoritatea persoanelor aflate la putere. In numele crizei se invoca legi si masuri. Nimeni nu mai are incredere in nimeni. Executivul s-a decredibilizat singur prin masuri haotice, Parlamentul e cea mai prost vazuta putere in stat, nici Biserica nu mai e ce-a fost, presa s-a mogulizat in totalitate si se vinde gratis oricui o mai citeste si priveste, presedintele a ajuns sa isi ceara scuze de la viitorul sef al statului.
Cum am ajuns aici? Presedintele ne-a impartit in doua tabere. In grasi si slabi, in ciuruiti si fraieri. Unii i-au dat o lectie, altii au primit o lectie. Furati de discursurile politicienilor, de judecatile primitive ale presedintelui, de erorile presei si ale justitiei, de gafele Parlamentului si ale Guvernului, am uitat nepermis de repede ca noi toti le giram clipa de clipa actiunile, vorbele, rationamentele si explicatiile.
Injuram presa, dar ne uitam fascinati la sinuciderile transmise in direct, dispretuim Parlamentul, dar habar nu avem pe cine am votat in colegiul nostru, ne exaspereaza Emil Boc si gafele ministrilor sai, insa topaim dansul “pinguinului” in fata Guvernului, ne hahaim la glumele lui Traian Basescu, dar apoi ne simtim umiliti ca nu avem un presedinte care sa ne reprezinta.
Nu putem admite ca politicienii, ca si jurnalistii, ne reprezinta aproape in oglinda pe noi toti. Ei sunt o parte din noi. Pe ei i-am ales si ii alegem zi de zi, valindadu-le existenta prin ceea ce citim, privim sau comentam. Sa avem putina luciditate si sa recunoastem ca primim ceea ce meritam. Si chiar ceva mai mult…
Iulian Leca
sursa: ziare.com