Statul si comunitatile locale prefera sa isi bage banii in ridicarea de biserici, nu in construirea unor scoli sau spitale. Dupa 1989, in medie, Romania s-a ales cu 200 de biserici noi pe an, in timp ce numarul scolilor a scazut cu peste 1.000 pe an. Locurile din spitale au scazut cu aproape 4.000 pe an.
» Uneori, bisericile noi au compensat vinovatia resimtita fata de marginalizarea Bisericii de catre comunisti. Alteori, Biserica a adus capital de imagine politica sau a fost o “polita de asigurare” a marilor capitalisti cu divinitatea, cred specialistii.
Romanii au de doua ori mai multe biserici decat institutii in care se pot educa sau isi pot ingriji sanatatea. In ultimii 20 de ani, statisticile arata ca numarul bisericilor a crescut ametitor, in timp ce numarul unitatilor de invatamant si cel al spitalelor a scazut constant. Dupa 1989, in Romania au aparut aproape 4.000 de biserici noi, adica aproximativ 200 pe an sau o biserica noua la fiecare doua zile, arata un studiu APADOR Elvetia si Fundatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta, citat de publicatia Le Courrier des Balkans. In comparatie, fata de 1990, avem de trei ori mai putine scoli, iar numarul paturilor din spitale aproape s-a injumatatit. In 19 ani, statistic, au disparut in medie 1.056 de scoli pe an, adica trei pe zi. Numarul paturilor din spitale a scazut cu o medie de 3.835 pe an, iar din 2000 pana in 2009 a disparut in medie un spital pe an.
Balanta dintre biserici si scoli sau spitale inclina covarsitor in favoarea locurilor de rugaciune. In 2008, numai Biserica Ortodoxa Romana avea aproape 16.000 de lacasuri de cult, aproximativ 80% din bisericile nou-construite apartinand acestui cult. In schimb, fata de biserici, in anul scolar 2008-2009 a functionat un numar de doua ori mai mic de gradinite, scoli si universitati: 8.221. In 1990, in Romania existau 28.303 unitati de invatamant, ceea ce inseamna ca in 19 ani numarul lor s-a redus de peste trei ori. si sanatatea a pierdut meciul cu nevoia de rugaciune. Daca in 1990 Romania avea 207.000 paturi de spital, in 2008 numarul lor ajunsese la 137.984. Din 2000 pana in 2009, numarul spitalelor a scazut de la 442 la 431. Autoritatile au pus aceste reduceri pe seama reformarii sistemelor de educatie si de sanatate, iar in cazul unitatilor de invatamant, si pe seama reducerii populatiei scolare.
Statul sau comunitatile locale prefera sa investeasca mai degraba in locuri de rugaciune decat in scoli sau spitale. Totusi, specialistii considera ca la mijloc stau alte ratiuni, fie ele spirituale, psihologice sau pur meschine. Antropologul Vintila Mihailescu spune ca religia a fost puternic oprimata in timpul comunismului, astfel ca dupa 1989 “au existat o nevoie reala de biserici si o culpabilitate la fel de reala, chiar daca psihologica, referitoare la datoria noastra fata de Biserica”. Dincolo de aceasta vinovatie explicabila si de nevoia de biserici dupa 45 de ani de comunism, sociologul Mircea Kivu spune ca nu i se pare normal ca statul sa dea bani pentru construirea sau repararea bisericilor, cu exceptia monumentelor istorice: “Ar trebui sa se faca din banii enoriasilor”. Antropologul Vintila Mihailescu spune ca romanii considera Biserica si religia drept “treaba noastra”, in timp ce spitalele si scolile sunt “treaba statului”. Astfel, initiativa privata se manifesta, mai ales, inspre biserici.
In schimb, statul si politicienii fac tocmai invers. Biserica este una dintre institutiile cu cel mai ridicat grad de incredere din Romania, iar politicienii “nu vor sa se puna niciodata rau cu Biserica, iar candidatii se duc la tot felul de sfestanii tocmai pentru a se asocia cu aceasta imagine”, spune sociologul Mircea Kivu. “Exista o ambiguitate a relatiei dintre stat si Biserica. Romania este un stat laic, insa pana si la Parlament avem o cruce in spatele sefilor de sedinte”, observa Kivu.
Vintila Mihailescu socoteste ca “patosul religios a capatat tot mai mult in ultima vreme o coloratura usor mistica”, ceea ce ii face pe multi oameni, de la cei de rand la oameni politici si de afaceri, sa priveasca Biserica si practicile religioase “ca pe un fel de polita de asigurare: un acatist, o sfestanie, o donatie prind bine”. Comparativ, sprijinirea unui spital sau a unei scoli “nu implica decat un prea rational spirit civic, iar la acest capitol stam mult mai prost”, spune Mihailescu.
Un argument pragmatic pentru inflorirea bisericilor din Romania este dat de Adrian Moraru, directorul adjunct al Institutului de Politici Publice: “Exista o presiune imensa a absolventilor de teologie, al caror numar a explodat in ultima vreme. Goana dupa o parohie si dupa banii care decurg de acolo s-a intetit”. Moraru spune ca acest fenomen este agreat de Biserica Ortodoxa, desi nu pare o politica deliberata.
Andrei Luca Popescu
sursa: romanialibera