Este foarte probabil ca si politica romaneasca sa se afle inaintea aparitiei unei lebede negre, caci am ajuns intr-o situatie aparent fara iesire, de o gravitate extrema, o amenintare reala la adresa insasi democratiei romanesti, care dupa 20 de ani pare sa fi esuat lamentabil.
Tabloul general este sumbru. Institutiile esentiale ale statului au ajuns la cote de neincredere record, in frunte cu Guvernul (8%), Parlamentul 10%) si Presedintia (15% – date IRES). Cam jumatate din electorat nu intentioneaza sa mearga la vot. Alegerile locale de duminica de la Baia Mare au inregistrat, de altfel, un absenteism imens – 71% dintre locuitorii orasului nu au fost interesati de alegerea primarului.
Partidele au ajuns sa-si dispute practic nucleele dure, cu procente calculate din minoritatea care mai are optiune. Asa cum primarul din Baia Mare a fost ales in fapt de 15% din electorat, tot asa USL are cam 57%, iar PD-L 20% din mai putin de jumatate dintre alegatorii romani.
Aderenta reala este, asadar, si ea pe la jumatate. Nu exista nicio personalitate credibila in politica romaneasca. Cel mai bine cotat politician roman, prezidentiabilul cu sansa intai, are un procent de neincredere de 66% si doar 26% incredere. Nici macar Mugur Isarescu nu trece de 40% incredere a romanilor.
Dar nici partidele nu mai au incredere in ele insele si nu mai stiu cum sa se ascunda in spatele unor independenti. La Baia Mare au procedat asa si USL si PD-L, intr-o avanpremiera a localelor de anul viitor. La Bucuresti, USL intentioneaza sa se aseze in spatele lui Sorin Oprescu. Si suntem abia la inceputul pregatirilor pentru anul electoral 2012.
Tara este practic guvernata de FMI, care a oprit derapajul economic cu reforme impuse sub amenintarea taierii fondurilor si trece acum la actiuni care nu ar trebui sa fie de competenta sa, de exemplu restructurarea regiilor si societatilor cu capital de stat. Dar nicio guvernare nu este capabila sa faca asa ceva, iar fara aceasta terapie economia se scufunda.
Toate acestea nu sunt simple carcoteli de jurnalist vestitor al apocalipsei. Ce e mai rau a spus chiar presedintele, intr-o fraza teribila din gura intaiului politician al tarii: “Am invatat sa nu mai cred in politicieni”. Ce e rau in asta? Fara politica democratia e de neconceput, ca painea fara faina.
Traian Basescu isi recunoaste astfel, implicit, propriul faliment politic. Caci unul dintre obiectivele sale majore a fost tocmai reformarea clasei politice. N-a reusit sa-si reformeze nici macar propriul partid, care s-a pesedizat complet si care a oferit in aceasta campanie interna un spectacol demolator.
Presedintele jucator, cel poreclit Zeus, nu a reusit sa impuna autorizatia de perchezitie pentru Monica Iacob Ridzi, nu a reusit sa impuna autorizarea arestarii lui Pasat, nu a reusit sa impuna premierul tehnocrat si recunoaste acum ca nu a reusit sa-i impuna lui Adriean Videanu nici macar mazilirea reala a unui director de societate de stat.
A pierdut, asadar, lupta cu sistemul clientelar chiar in propriul partid si a fost nevoit sa dea aceasta misiune FMI, care sa aduca manageri straini. E derizoriu.
Practic, in acest moment, Romania este impartita in feude controlate de baronii din toate partidele si clientii lor. Intre partide si electorat clivajul este mai mare decat intre pamanteni si extraterestri, iar majoritatea romanilor ofteaza dupa comunism si nu sunt foarte siguri daca mai vor sau nu democratie, caci nu inteleg nimic din ea. Si nici nu e nimic de inteles din democratia romaneasca.
In acelasi timp, insa, in societate exista o uriasa asteptare si o tensiune pe masura.
Masa imensa de nehotarati si dezamagiti, mai bine de jumatate dintre romani, isi asteapta partidul si, mai ales, liderul. Ca se numeste Alba ca Zapda, ca se numeste Lebada Neagra, el trebuie sa apara cumva, provocand acel soc care sa urneasca din nou societatea, sa ii dea o directie.
De unde sa vina? Din resursele societatii civile, care trebuie la randul ei sa faca acest efort de zamislire, invingandu-si pasivitatea si aversiunea fata de politic. Nu cred ca Romania nu mai are minti luminate si constiinte curate. Cred insa ca nu a existat pana acum masa critica necesara propulsarii lor. Acum cred ca exista.
Dar si daca societatea civila va rata acest moment, lebada neagra tot va aparea. Dar ea ar putea fi produsul unor tenebre, extremiste, comuniste, penale. Iar daca o astfel de forta va lua captiva uriasa masa critica din societatea romaneasca, efectul ar fi devastator pentru Romania in ansamblul ei. Iar cei care stau deoparte vor fi la fel de vinovati ca aceia care au provocat criza democratiei.
Ioana Ene
sursa: ziare.com