FMI, ca şi Banca Mondială, are sediul in SUA la Washington şi este o instituţie politică ce serveşte interese private şi politica americană economică deoarece SUA are drept de Veto. Mondializarea s-a dovedit un eşec iar tranziţia fostelor ţări comuniste din Europa de Est la economia de piaţă este şi ea un eşec, cu excepţia Poloniei care a fost cruţată de recesiune şi a renunţat la robia datoriilor FMI înţelegând că împrumutând mult de fapt te vinzi până la riscul de a-ţi pierde libertatea şi a deveni sclav.
De ce Polonia ? Ea nu a ascultat de binevoitoarele sfaturi “dezinteresate” ale FMI, nu a aplicat terapia de “şoc” preferând în locul privatizării sălbatice cu metode de bandiţi antisociali şi antipatriotici, privatizarea pe etape cu reforme democratice, cu un şomaj scăzut, plătind pe cei fără serviciu şi compensând pensiile – deci a preferat măsuri umane şi nu pe cele ale capitalismului sălbatic.
Nici China nu a ascultat de sfaturile FMI şi astăzi China a devenit o superputere economică mondială. De altfel, insăşi SUA ignoră recomandările FMI. Deci aceste faimoase recomandări sunt bune mai ales pentru ţările sărace care în acest fel vor sărăci şi mai mult.
Mondializarea nu a redus sărăcia şi nici nu a sigurat o stabilitate. Mondializarea a vrut să facă alcool din porumb pentru rezervoarele de automobile fără să ţină cont că trebuiesc 200 de kg de porumb pentru a face alcool ca să umpli un rezervor de maşină, cantitate cu care un individ dintr-o ţară săracă se poate hrăni timp de 1 an.
Occidentul a impus ţărilor sărace să renunţe la restricţiile vamale şi, în schimb ele le-au păstrat pe ale lor şi le-au împiedicat să exporte produse agro-alimentare invocând pretexte de genul standarde de calitate şi distrugându-le astfel agricultura. Iată una dintre eexplicaţiile dispariţiei din magazinele româneşti ale fructelor şi legumelor autohtone.
Când proiectele FMI se dovedesc eronate, tot ţările sărace şi sărăcite plătesc pagubele. Când FMI a împrumutat bani Rusiei şi altor foste ţări comuniste, câteva săptămâni mai târziu unele conturi personale din Elveţia şi Cipru, ale unor baroni politici , s-au umflat “ca prin miracol”.
Peste 45 % din populaţia mondială trăieşte cu mai puţin de 2 $ pe zi. În misiunea sa iniţiala FMI şi-a propus să reducă sărăcia; dar când sărăcia creşte de la an la an mai este FMI-ul o instituţie internaţională credibilă? Care individ care are bun simţ şi simţul realităţii poate să mai creadă că saracia se elimină prin datorii ce vor afecta şi generaţiile viitoare?
Guvernul României se bazează pe doua surse de venit: impozitele şi împrumuturile de la FMI. FMI-ul pretinde că negociază împrumuturile, praf în ochi, căci el impune măsuri şi exigenţe dictatoriale de austeritate ce reduc veniturile oamenilor şi calitatea vieţii acestora punând de asemenea în pericol echilibrul economic şi social al ţărilor implicate, ajungându-se la revolte, crize economice, sociale sau politice.
Dar de ce FMI-ul susţine privatizarea ?
Printre altele, afirmă FMI, deoarece companiile de stat nu se pot rupe de regimul politic dar FMI-ul nu ştie (sau nu vrea să ştie) că de fapt în fostele ţări comuniste companiile privatizate sunt în mâna baronilor politici desprinşi din fostele regimuri comuniste care au privatizat companiile sau le-au vândut în intereselul lor personal şi nicidecum al ţării.
Trei principii au fost impuse de dezastruoasa politică financiară a FMI :
– austeritate – (pentru ca săracii să devină şi mai săraci);
– privatizare – (pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi);
– liberalizare – (pentru ca ţările bogate să le domine pe cele sărace).
(…)
Iată numai câteva efecte ale privatizării sălbatice :
– creşterea numărului de şomeri;
– elevi care abandonează şcoala pentru a putea lucra ca să işi ajute familiile;
– familii dezmembrate care se separă plecând în alte ţări la lucru;
– stress şi imbolnăviri la cei care lucrează cu grija zilei de mâine;
– creşterea furturilor, a criminalităţii, a prostituţiei, a fraudelor, a violenţei, a corupţiei, etc., etc.
În Anglia căile ferate au fost privatizate, în Franţa, Elveţia sau Germania nu s-a întâmplat asta, iar astăzi Anglia are cele mai penibile căi ferate din Europa, încât chemaţi în ajutor ca să le modernizeze, specialiştii din Elveţia au refuzat văzând în ce hal sunt.
In Brazilia, electricitatea a fost privatizată şi astăzi este printre cele mai scumpe din lume fiind şi insuficienta, trebuind să importe, în timp ce în Québec electricitatea este o companie de stat iar oamenii au un preţ printre cele mai mici din lume (6 cenţi pe kilowat-oră, în timp ce la New York este de 23 de cenţi).
În Texas închisorile s-au privatizat şi ocupă locul 1 în lume prin suprapopulare şi executaţii(condamnări la moarte).
În timp ce statul slujeşte sau ar trebui să slujească intereselor cetăţenilor, o companie privata slujeşte intereselor… cui?
România care a vândut Băncile a ignorat oare că Băncile straine vor finanţa de preferinţă companiile mari multnaţionale lasându-le să moară pe cele mici locale? Şi, mai ales, că banii vor lua drumul strainătăţii? Pentru cele mai multe din fostele ţări comuniste viaţa cotidiană a devenit mai grea, clasa de mijloc îndură mari sacrificii, viitorul este sumbru iar mult visatul capitalism este făurit şi savurat de grupuri de “prieteni de afaceri”.
De la căderea regimului comunist până acum, în unele ţări a scăzut până şi speranţa de viaţă: în Rusia cu 3.7 ani iar în Ucraina cu 2.8 ani, spre exemplu. Nivelurile de inegalitate socială din fostele ţări comuniste au ajuns astăzi printre cele mai mari din lume. În timp ce prieteni ai lui Boris Elţân ajungeau miliardari, statul nu era capabil nici măcar să plateasca amărâta aia de pensie medie de 15 $ pe lună.
Când statul a imprumutat bani de la Bănci private, pentru că nu i-a mai putut rambursa, atunci Băncile au “luat” în schimb companii publice de stat prin vânzări şi cumpărări între prieteni, adică prin privatizare. Lui Ceausescu i se reproşa distrugerea satelor dar adevărata distrugere este abia astăzi!
Împrumuturile de la FMI sunt dăunatoare deoarece au îndatorat şi sărăcit ţările în cauză şi mai mult şi, în plus, menţin pe poziţii pe politicienii incompetenţi şi corupţi.De altfel, Portugalia a refuzat la începutul acestui an oferta FMI de împrumut – câtă luciditate din partea Guvernului Portugaliei! Daca am face experienţa personal; uite nu avem de unde imprumuta! Şi deci, cum facem ca să ne descurcăm?
O ţară cu bogăţii naturale, bine gestionată, nu are nevoie de împrumuturi sinucigaşe! FMI-ul a dovedit că este o instituţie arogantă, ce se vrea atotştiutoare fără să ţină cont de cultura şi istoria une ţări, preluând modelul economic american care este în declin, lipsit de transparenţă, ce persista în a face erori şi ce ajuta mai puţin ţările şi mai mult regimuri politice incomptente, corupte şi controversate.
Ministra turismului minte privind turismul din România care, în realitate, e într-o scădere si o decadere drastică. Ce ar fi să faca un efort şi să mearga la vecini de-ai României, nu mai departe, la Budapesta sau pe litoralul bulgar să vada cum se face turism, fara bani imprumutaţi?
În rândul ţărilor “slabe şi neputincioase” în care amestecul FMI a fost un eşec ce a dăunat economiilor naţionale, domnul Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, aşază România alături de Ucraina, Ecuador şi Pakistan. Un loc deloc de invidiat. (botosani.ro)