S-a referit la cele trei cazuri extrem de sensibile, nu atât pentru protecţia mediului, cât pentru impactul asupra generaţiilor viitoare: Roşia Montană, exploatarea cuprului şi a gazului de şist. Aparent, prin declaraţia lui, Traian Băsescu doreşte să atingă două ţinte importante: crearea de locuri de munca şi, implicit unele venituri la fondul de pensii şi diminuarea importului de „resurse energetice”.
Spunem doar aparent pentru că, dacă acestea erau obiectivele pe care le dorea îndeplinite, Traian Băsescu ar fi trebuit să ofere şi argumente: câte locuri de muncă vor fi create prin deschiderea celor 3 exploatări? Pe ce perioadă vor fi create aceste locuri de muncă? Prin exploatarea gazului de şist, România va reduce importurile de gaze pentru 5 ani, 10 ani, pentru totdeauna?
În literatura de specialitate, există o definiţie a unui concept extrem de important pentru orice ţară civilizată, acela de valorificare durabilă a resurselor naturale. În termeni simpli, acest lucru presupune ca valorificarea resurselor naturale ale unei ţări trebuie să ţină seama de necesitatea ca şi generaţiile viitoare să poată beneficia de aceste resurse naturale. Suntem convinşi că acest concept este total necunoscut lui Traian Băsescu.
Crede oare cineva că pe Traian Băsescu îl interesează ce se va întampla cu cei care vor trăi pe aceste meleaguri peste 100 de ani? Sau, preocupă pe cineva dintre autorităţile vremelnice ale acestei ţări cu ce se vor îndeletnici nepoţii nepoţilor noştri peste 100 de ani?
Am auzit aseară că, în România secolului 21, singura pârghie de creştere economică este mineritul. Credem că acesta era un mesaj potrivit pentru secolul 19 când apăreau germenii dezvoltarii industriale a omenirii. Există multe ţări europene care nu au resursele naturale ale României. Sunt ele subdezvoltate? Lipsa unei viziuni coerente a conducătorilor acestei ţări privind dezvoltarea ei pe termen lung este, de departe, cel mai teribil lucru cu care se confruntă România.
Diferenţa dintre o naţiune dezvoltată a lumii şi o naţiune folosită doar ca generatoare de resurse naturale este aceea că naţiunile dezvoltate deţin o strategie privind dezvoltarea economică şi socială a ţării pentru cel puţin următoarea sută de ani. În România ne gândim cu groază că nu ştim ce se va întâmpla peste o lună. Şi, pentru ca bezna să fie completă şi predictibilitatea actelor decizionale să tindă spre zero, guvernul actual ia din ce în ce mai multe hotărâri de secretizare a acţiunilor economice pe care le întreprinde.
Acordul petrolier privind explorarea, dezvoltarea şi explotarea gazului de şist este secretizat, în pofida declaraţiei reprezentanţilor companiei Chevron că nu au nimic împotriva ca acest document să fie făcut public. Oare ce doresc să ascundă guvernanţii? Perimetrele unde se vor face explorările? Sumele pe care Chevron le va plăti statului român pentru aceste lucrări? Perioada pentru care Chevron va avea dreptul să utilizeze aceste perimetre pentru exploatările respective? Şi-a pus cineva problema cum vor fi afectate celelalte activităţi economice în perimetrele oferite cu generozitate de Guvernul României şi care vor fi pierderile în locuri de muncă?
La sfârşitul anilor ’90, ascultam cum guvernanţi iresponsabili ne descriau cum minerii din Valea Jiului vor fi transformaţi în ospatari, recepţioneri şi ghizi montani într-o înfloritoare industrie turistică a zonei. Realitatea de acum: săracie, mizerie şi subdezvoltare! A răspuns cineva dintre decidenţii anilor respectivi de dezastrul produs de aceste măsuri? Acum, Traian Băsescu, ne prezintă perspectivele roz în care ospatarii şi hotelierii de pe litoral vor fi transformaţi cu entuziasm în sondori sau mineri.Va răspunde Traian Băsescu, peste ani, de efectele acestor măsuri luate doar ca să le mai dea o palmă ruşilor?
Au început să apară informaţii privind contractul încheiat de Guvernul României pentru exploatarea resurselor de cupru. Evident încep să apară şi nume ale unor oameni de afaceri români… Oare pe cine vom descoperi interesat în explotarea gazului de şist?
Şi, pentru ca toate aceste întrebări au nevoie de răspunsuri, SOMĂM Guvernul României şi pe Mihai Răzvan Ungureanu să desecretizeze urgent documentele privind exploatera gazului de şist. Insistenţa cu care Traian Băsescu solicita aseară să li se spună aşa-zişilor investitori dacă vor primi sau nu acordurile de mediu pentru aceste exploatări ne determină a cere, cu mult mai mult interes desecretizarea deciziilor guvernamentale.
Şi, pentru că discursul lui Traian Băsescu a fost ţinut cu ocazia numirii lui Atilla Korodi în funcţia de ministru al mediului ne aşteptăm ca astăzi, domnul ministru Korodi să organizeze o conferinţă de presă în care să îl informeze şi pe Traian Băsescu că există un cadru legal în care se emit documentele de mediu; că acest cadru legal este în acord cu directivele europene; că în acest cadru legal există anumite termene care trebuie respectate, altfel cei care semnează documentele urmează să fie acuzaţi de abuz în serviciu; că există obligativitatea organizarii unor dezbateri publice anterioare emiterii avizelor de mediu; că orice act emis de o autoritate poate fi contestat în instanţă; că exista deja hotărâri ale unor instanţe privind cazul Roşia Montană. Şi mai ales că, nici măcar Traian Băsescu nu poate compromite viitorul generaţiilor ce vor veni prin nişte decizii luate în pripă, cu voce tremurândă şi ochii înlăcrimaţi…
PS. Poate cineva răspunde la întrebarea de ce în toate cele trei cazuri atât de sensibile nu este implicată nici o companie europeană ci doar companii americane şi canadiene? Revine licuriciul?…
sursa: Jurnalul Naţional cere desecretizarea DE URGENŢĂ a documentelor privind exploatarea gazelor de şist