GÁŞCĂ, găşti, s.f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniţi între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârşirii unor acţiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societăţii.
Ce legatura poate avea acest termen cu anumite categorii ale societatii noastre – parlamentari, avocati , medici, profesori, politisti, etc – care ne conduc si ne decid destinele noatre si ale copiilor nostrii?…
“Un criminal periculos este pus în libertate prin complicitatea interesată a unui medic, a unui procuror şi a unui judecător, deşi presupusa boală de care suferă poate fi diagnosticată şi măsurată exact şi de un student la medicină. Iar asta culpabilizează nejustificat întregul sistem de Justiţie.
Un profesor e filmat cu telefonul mobil cum bate un elev şi explică întregii ţări că e natural ca uneori să nu te poţi exprima altfel decît violent în relaţia cu copiii. Şi asta aruncă o anatemă asupra tuturor profesorilor.
Un poliţist emite permise de conducere false pe bandă rulantă, aducînd pe şosele mii de oameni, în majoritate analfabeţi, care nu au nici cea mai mică noţiune de şoferie. Iar această situaţie îi blamează pe toţi poliţiştii…
E simplu de identificat un model în toate aceste cazuri, unul elementar, care transcede domeniile, pregătirea şi reflectarea în mass-media. E supremaţia găştii.
În România, medicii sînt judecaţi de medici, poliţiştii, de alţi poliţişti, magistraţii, de colegii lor magistraţi, iar profesorii sînt analizaţi de alţi profesori. Deşi învelită în cuvinte frumoase, concepţia e cea sintetizată de cîte un “om de fotbal” care îţi explică trăgîndu-şi nasul că n-o să te pricepi niciodată la fotbal, deşi te uiţi la el de vreo treizeci de ani. În România nimeni nu este creditat cu înţelepciunea şi onestitatea de a pricepe şi de a judeca just ceea ce se întîmplă şi în alte sisteme decît cel din care face parte.
Nu ai voie să critici cadrele medicale fiindcă nu ştii cum e să lucrezi în sistem. Nu poţi spune că propriii copii nu învaţă la şcoală ce sau cum ar trebui, fiindcă nu eşti profesor. Nu mai are sens să vorbim despre Justiţie, ai cărei profesionişti s-au cocoţat pe un podium care îi face să devină stat în stat.
În ciuda faptului că medicii sînt plătiţi de pacienţi, magistraţii, de justiţiabili, profesorii, de părinţii elevilor, cei care dau pînă la urmă banii nu se pot pronunţa în nici un fel asupra competenţei şi bunei credinţe cu care beneficiază de serviciile publice, fiindcă sînt ţinuţi în afara fenomenului. Treaba lor e să muncească pentru ca bugetul să aibă bani, din care să fie plătiţi profesorii, magistraţii sau medicii.
Situaţia e atît de veche încît a devenit de-a dreptul imposibil de suportat. Cu mari eforturi, am ascultat vreo trei declaraţii ale şefului Colegiului Medicilor, un personaj care a funcţionat ca un lider sindical şi nu a rostit nici măcar o singură dată o vorbă bună şi nu şi-a cerut scuze, în numele corpului medical pe care îl reprezintă, de la familia victimei neglijenţei criminale de la Slatina. “Sistemul e de vină” repeta el, ca un patefon căruia îi sărise acul.
Aşa este! Sistemul e de vină. Fiindcă la judecarea medicilor ar trebui să participe şi organizaţiile neguvernamentale care să apere drepturile pacienţilor. La evaluarea profesorilor ar trebui să participe şi comitetele de părinţi. La evaluarea activităţii magistraţilor ar trebui să cooptăm poate magistraţi din alte state europene sau reprezentanţi ai asociaţiilor pentru apărarea drepturilor omului. Pînă nu se va întîmpla aşa, România va fi una de gaşcă, o ţară în care încă de la naştere poţi avea destinul nefericit de a deveni “un caz” acoperit de o imbecilă solidaritate de breaslă.” (http://www.evenimentul.ro/articol/romania-de-gasca.html)
Cam asta văd eu: o politică de gaşcă, de trib şi asta se reflectă şi în societate unde apare din stradă şi până la nivel de profesie, găşti, caste! Iar cireasa de pe tort este Mass-Media care in functie de gasca pe care o serveste vine si inabusa orice tendinta de renastere culturala si spiritualitate adevarata, intretine necontenit haosul, cocoata nulitatile, hotii si vagabonzii pe spatele vlaguit al natiunii , pentru a provoca permanent zazanie , pentru a goli tara de oamenii valorosi care fug de atata scarba!
Totodată, trebuie amintit, şi de o mie de ori dacă este nevoie (a făcut-o, spre onoarea lui, primul în această împrejurare, Andrei Pleşu), că oamenii pot fi judecaţi doar individual. Culpabilizarea unor categorii, aminteşte înfricoşător atât de ura de rasă, cât şi de ura de clasă.
JE