Sa-l amintim ca model arhetipal pe Stefan cel Mare si Sfant care a reusit nu numai sa asigure prosperitatea Moldovei, ci chiar sa transforme micul voievodat romanesc intr-un arbitru al afacerilor politice europene si intr-o fortareata in calea expansiunii Imperiului Otoman, principala resursa utilizata de voievod fiind diplomatia, sustinuta insa si de o armata bine organizata.
Din nefericire, diplomatia Romaniei de astazi este condusa de niste epigoni. Doar sansa ca suntem asezati geografic intr-un loc folositor Uniunii Europene diminueaza oarecum efectele negative ale proastei functionari a unui sistem diplomatic romanesc caracterizat prin birocratizare excesiva, politicianism si mai ales, lipsa de viziune strategica asupra geopoliticii europene.
Ultimul esec inregistrat de diplomatia romaneasca poate fi considerat summit-ul NATO de la Lisabona. Presedintele Romaniei a simtit direct, usturator, reactia de respingere a unor importante personaje politice europene, precum Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy sau premierul italian, Silvio Berlusconi.
Presa internationala nu s-a lasat inselata de declaratiile politicoase facute de Sarkozy, cum ca nu ar fi refuzat sa vorbeasca cu omologul roman, si a mediatizat imaginile din care reiese, cel putin dupa limbajul trupului, ca Traian Basescu nu a fost agreat ca partener de dialog.
Totusi, aceste gesturi de respingere – provocate mai mult de erorile comise de Romania ca stat membru al UE si mai putin de calitatea de stat aliat in NATO – nu reprezinta marea problema a prezentei tarii noastre la summit-ul de la Lisabona.
Inainte de toate, diplomatia romaneasca, prin vocea presedintelui Basescu, demonstreaza ca este afectata grav de orbire, manifestand un optimism infantil si o automultumire nejustificata ca urmare a garantiei oferite de Alianta integritatii teritoriale a Republicii Moldova si a includerii Romaniei in sistemul antiracheta realizat de SUA.
Se trece sub tacere faptul ca aceste actiuni nu sunt victoriile vreunei activitati diplomatice intese depuse de Romania, ci reprezinta doar mutari logice si necesare pe care NATO le face pe “tabla de sah” est-europeana.
Ignorand politetea excesiva cu care oficialii NATO au interactionat cu delegatia Rusiei, Traian Basescu se substituie “criticului de serviciu” si solicita Rusiei “sa probeze in fapte declaratiile de bune intentii”.
Declaratia “belicoasa” a lui Traian Basescu este facuta in contextul in care liderii NATO au adoptat doua hotarari extrem de importante pentru relatia Aliantei cu Rusia si favorabile intereselor rusesti in Europa de Est si Orient.
Trupele NATO se vor retrage din Afganistan, conform unui plan adoptat cu girul delegatiei ruse, conduse de presedintele Dmitri Medvedev, iar sistemul antiracheta, de 280 de milioane de dolari, va fi construit si cu participarea Rusiei.
De fapt, subiectul cel mai important al summit-ului a fost dialogul cu Rusia, fiind organizata o sesiune speciala de discutii private intre presedintele american Barack Obama si presedintele rus Dmitri Medvedev pe tema innoirii Tratatului START, privind dezarmarea nucleara.
Amestecand ciorba de potroace sorbita in birtul politichiei romanesti de pe Dambovita cu icrele negre servite elegant in saloanele summit-ului NATO de la Lisabona, intr-o incercare disperata de a-si reface imaginea aproape ireversibil deteriorata, Traian Basescu face greseli pe scena diplomatiei internationale.
Mare atentie, insa, pe aceasta scena toate gesturile si cuvintele, oricat de neinsemnate, sunt analizate, evaluate si sanctionate fara ezitare, marea miza fiind nu victoria propriei gasti de partid in fata gastii rivale, ci destinul unui intreg popor.
Autor: Pr. Marcel Radut Seliste
sursa: ziare.com