Consiliul Superior al Magistraturii reprezinta puterea suprema in materie de justitie. Iar justitia si in sensul ei larg, incorporand procuratura, si in sensul ei corect, rezumandu-se doar la magistratii judecatori, este, la randul ei, o putere independenta.
In acelasi timp, este si o instanta. Atunci cand trebuie sa puna in discutie abaterile procurorilor si judecatorilor. CSM ii apara pe acestia de orice imixtiune. In acelasi timp, are obligatia de a fi o institutie exigenta. Trebuie sa si sanctioneze. De cate ori este cazul. Dar, iata, statisticile ne arata ca CSM este o instanta care refuza sa judece.
Este un fapt pozitiv ca, prin noul proiect normativ de organizare a justitiei, decizia in ceea ce priveste desemnarea conducerii instantei supreme si a marilor parchete va reveni in totalitate Consiliului Superior al Magistraturii. Ceea ce trimite, implicit, si la raspundere. In aceste conditii, si raspunderea revine in totalitate CSM. Ce se intampla, insa, in materie de raspundere?
Am ramas pur si simplu stupefiat auzind opiniile unor magistrati conform carora CSM judeca cu asprime toate abaterile savarsite de procurori si judecatori. Statistica demonstreaza cu totul si cu totul altceva. Daca intre statistica si perceptie exista o prapastie prea mare, atunci concluzia este ca CSM nu este capabil sa apere cu adevarat justitia pentru ca este incapabil sa ii judece cu exigenta derapajele.
Avem zeci de mii de procurori si de judecatori in Romania. Ei sunt pusi la gramada pentru ca asa a vrut legiuitorul. Si nu fiindca asa scrie in Constitutie. Zi de zi, opinia publica ia cunostinta cu stupoare despre situatii in care judecatori si procurori dovedesc incompetenta crasa sau fac abuzuri. Numarul erorilor judiciare este extrem de mare. Nu numai in materie penala. Ci si in procesele civile sau de drept adminstrativ. Dovada ca asa stau lucrurile o avem fie de la CEDO, fie de la instanta suprema. Multe dintre aceste erori au la origine nu numai lipsa de profesionalism a unor judecatori sau procurori, ci si reaua-credinta. Nu exista nici cea mai mica indoiala ca sunt judecatori si procurori in Romania care fac parte din grupuri ilegitime de interese si isi exercita atributiile, deliberat, intr-un mod incorect. De aceea si numarul plangerilor este foarte mare.
In 2016, au fost 6.823 de sesizari. Dintre acestea, 4.762 impotriva unor judecatori, iar 2.061 impotriva unor procurori. Au fost admise, insa, de catre CSM doar, tineti-va bine pe scaun, 51. Adica 0,71% dintre sesizari. Toate celelalte pur si simplu au fost declarate inadmisibile. Ca si cand peste 99% dintre oamenii nemultumiti ar fi loviti de mania persecutiei. Ceea ce cred eu ca este imposibil.
Tot conform datelor statistice furnizate de doamna Mariana Ghena, presedinta CSM, din totalul de sesizari admise, 40 impotriva judecatorilor si 11 impotriva procurorilor, numai 12 s-au transformat in actiuni disciplinare. In final, cele 6.823 de sesizari s-au materializat in doar 3 decizii de suspendare din functie si 2 excluderi din magistratura in cazul judecatorilor, iar in cazul procurorilor, 4 sanctiuni, 2 constantnd in avertismente si 2 in diminuarea indemnizatiilor lunare.
Disproportia dintre ce au reclamat oamenii si cazurile in care sesizarile au fost totusi solutionate este atat de mare, incat nu exista nicio indoiala asupra faptului ca CSM, ca institutie, refuza cu obstinatie sa isi judece propriile derpaje.
Independenta justitiei, mergand pana la asumarea de catre CSM a numirii sefilor marilor parchete si a nominalizarii pentru toate functiile din Inalta Curte, merita sa fie sustinuta cu toata taria. Ca de altfel si proiectul prin care Ministerul Justitiei nu va mai fi, in viitor, titularul exercitarii actiunii disciplinare impotriva procurorilor si judecatorilor. Dar asemenea masuri trebuiesc echilibrate, pentru a avea o societate dreapta si echitabila, cu institutii menite sa asigure controlul asupra derapajelor grave ale unor procurori si judecatori. De vreme ce, iata, se dovedeste statistic ca CSM se deroba de la rolul de judecator al unor asemenea abateri si, in acelasi timp, considera ca asigura din plin controlul, mie cel putin imi este limpede ca Romania are nevoie urgenta de o lege a raspunderii procurorilor si de inca o lege a raspunderii judecatorilor. Atat cat justitia controleaza societatea romaneasca, si societatea are dreptul sa controleze justitia.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog