La cele mai mici semne de boala, Mariile Lor se adreseaza clinicilor celebre din Apus. Noi suntem liberi a muri cu zile, iar medicii pot sa plece unde vad cu ochii. Unitatile medicale exista numai in masura in care pot fi vaci bune de muls.
Daca se voia reformarea rapida a Sanatatii, contributia la asigurari sociale trebuia sa se afle pe cardul asiguratului, ca in tarile democratice. Cu el isi putea plati la orice medic voia serviciile. Asa, ni-l gestioneaza zecile de mii de capuse ale Guvernului si ale CNAS. De aceea, nu se poate reforma nimic in sistemul medical. De aceea, nu sunt niciodata fonduri.
Desfiintarea, comasarea scolilor se face din aceleasi motive. Odraslele cu mot nu servesc invatamant in Romania. Sunt prea destepte pentru el. Scolile noastre nu stiu sa scoata decat tampiti, a se intelege filosofi, si cel mult tinichigii, chelneri. Slugi bune sa le dea votul. Sau cercetatori, filologi, ingineri, de care nimeni n-are nevoie.
Ministrul Spiru Haret a facut scoli in fiecare catun. Acum le abandonam. Tara ne vrea prosti. Copiii de la tara n-au nevoie sa urmeze treptele superioare ale invatamantului. Sunt condamnati sa ramana saraci si la vatra. Numai buni de manipulat.
Dascalii si-o luasera si ei in cap. Ieseau in strada pentru lefuri decente. Aveau prea putine ore. Consiliile profesorale, Consiliile de conducere devenisera prea puternice.
In loc sa modernizeze, sa eficientizeze procesele instructive educativ-formative de la baza sistemului, laboratorul intim al devenirii personalitatii umane, sa investeasca in manuale, softuri educationale moderne, noua lege pune botnita profesorului, il transforma in simplu simbrias la mana politrucului local si a instrumentelor sale.
Consiliul profesoral nu mai are atributii in domenii ca teorie didactica, analiza psihopedagogica, randament scolar, datorita carora nu putine scoli faceau chiar performanta de nivel mondial. Degeaba. Acum doar aproba pedepsele date de organul de control hiperpolitizat.
Demnitatea educatorului? Numai buna de terfelit. Ca pe vremuri, la recoltat cartofi. Cui nu-i place, n-are decat sa plece.
Situatia jurnalistilor e asemanatoare. Prea isi luasera nasul la purtare criticand continuu Puterea. Au fost lasate tipografiile fara hartie. Infiintate cu vreo doua secole in urma, fabricile de hartie au fost falimentate. Clar. Vor cumpara hartie din import. Cu comision romanesc! Se ingroasa buzunarul mai repede. Al cui trebuie.
La fel s-a ingropat industria, la fel a murit agricultura, asa a sucombat cercetarea romaneasca. Ne-au transformat incet-incet intr-o populatie dependenta de partidul-stat.
De ani buni, nu mai lasam impresia de comunitate care-si gestioneaza treburile rational. Ne-am vandut pe nimic rezervele de materii prime, n-avem depozite moderne pentru produsele taranilor, drumurile costa o avere si se surpa imediat dupa inaugurare, nu economisim, nici nu recuperam hartie, sticla si alte bunuri refolosibile. Nu invatam nimic de la China, care devine principala forta economica.
Pot exista democratie si stat de drept fara elite, scoala si presa? Se experimenteaza in Romania. La marginea Europei.
In orice tara libera, asemenea neajunsuri grave se dezbat in spatiul public, iar Parlamentul, Guvernul, Presedintia iau la timp decizii conforme cu Constitutia si Carta drepturilor fundamentale ale omului.
La noi, majoritatea parlamentara, Executivul au alte prioritati: sa se razboiasca pe ecrane cu adversarii, sa acuze Opozitia de proasta guvernare, sa-si consolideze puterea, invesnicindu-se in fotolii, sa dreneze bugetul spre clientela, sa anuleze azi ce-au hotarat ieri, sa-i invrajbeasca pe supusi.
autor: Petru Tomegea
sursa: ziare.com