Gerovitalul, medicamentul care a întinerit milioane de femei, nu mai este demult invenţie românească.
De rezultatele cercetării profesoarei Ana Aslan se bucură acum francezii, în timp ce institutul care-i poartă numele pare să fi îmbătrânit iremediabil. Finanţarea insuficientă şi nepăsarea autorităţilor au dus la acest rezultat. Ca şi în cazul Institutului Cantacuzino, soluțiile vin prea târziu sau, dimpotrivă, au efect advers.
Institutul de Geriatrie şi Gerontologie Ana Aslan, altădată celebru în toată lumea, este acum pe moarte. „Am deschis un nou drum. Înainte de asta, oamenii credeau că nu se poate face nimic pentru a combate îmbătrânirea. Acum, nimeni nu mai îndrăzneşte să spună asta”, spunea Ana Aslan.Drumul deschis de Ana Aslan în urmă cu peste o jumătate de secol pare, astăzi, unul fără ieşire. Institutul de Geriatrie şi Gerontologie este distrus încet-încet de subfinanţare şi de conflictele interne.
Totuşi, Ana Aslan a rămas şi acum în amintirea celor care au lucrat cu ea pentru ca Institutul să devină unul de renume mondial.
„Profesoara Ana Aslan a fost o personalitate care impunea. Această personalitate a devenit chiar un mit. Două brevete a avut profesoara: crema de mâini Gerovital H3 şi loţiunea de păr. Loţiunea de păr n-a avut mare succes”, spune Stelu Petricu, medic dermatolog.
Brevetul obţinut de Ana Aslan pentru Gerovital nu mai aparţine României de ani buni.
„Este doar o amintire. Este fabricat, inventat la noi, dar în momentul de faţă este produs de Sanofi Aventis, de francezi”, spune Silvi Ifrim, director interimar al Institutului Ana Aslan. Pe vremuri, tratamentul cu Gerovital aducea României un profit de peste 17 milioane de dolari pe an. De la şefi de stat, la personalităţi precum Salvador Dali, generalul Franco sau Claudia Cardinale, toţi auziseră că în România se crease medicamentul minune.
„Niciun medic nu a fost atât de solicitat de capete încoronate. Am cunoscut-o pe Indira Gandhi, Claudia Cardinale, pe regele Arabiei Saudite, generalul Franco”, spune Theodora Bărbulescu-Poli, vicepreşedinte al Fundaţiei „Ana Aslan”.
Institutul de Geriatrie a fost înfiinţat în anul 1952, pe locul unui azil de bătrâni. Situată vizavi de Aeroportul Otopeni, clinica are zeci de camere spaţioase, în care au fost găzduiţi străini. Chiar şi Ana Aslan a locuit aici. Avea un apartament de peste 100 de metri pătraţi unde oferea şi consultaţii.
Astăzi nu mai putem vorbi despre străini. Camerele sunt ocupate în totalitate de români, contra unor sume ce variază între 25 şi 60 de lei, în funcţie de confort.
Pe de altă parte, clădirea impozantă a fost şi este un deziderat pentru rechinii imobiliari.
„Există presiunea celor din imobiliare care se uită cu nişte ochi avizi încă de pe vremea când eram eu director acolo.
La un moment dat au fost luate vreo 7, 8 ha în mod samavolnic printr-un act din acesta care miroase a corupţie” spune Constantin Bălăceanu Stolnici, preşedintele de onoare al Societăţii Române de Gerontologie şi Geriatrie. De mizele imobiliare ştiu şi şefii din Sănătate.
„Au fost lucruri pe care le investigăm. Ana Aslan deţine terenuri care poate că, la un moment dat, au fost interesante şi, cu siguranţă, există oarece interese acolo”, spune ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu. Ca să redevină ceea ce au fost odinioară, cele trei clădiri din Capitală, care alcătuiesc Institutul Ana Aslan, ar trebui renovate şi dotate cu mobilier modern.
Sursa: Realitatea.net