Eu le mulţumesc acestor români care lucrează în străinătate, pentru ce fac pentru România. Imaginaţi-vă ce ar fi dacă toţi aceşti români care lucrează în Spania, Italia, Franţa s-ar întoarce în România să ia ajutor de şomaj. (sursa)
Recapitulare: fiecare român a dorit şi doreşte să facă ceva pentru sine şi pentru ţara sa. Din anumite motive, unii din ei au ales trăiască şi să lucreze în străinătate. Iar motivele sunt legate, aproape întotdeauna, de posibilităţile de realizare materială, profesională şi socială. Oamenii au plecat acolo unde sunt respectaţi şi munca lor este apreciată, unde au condiţii mai bune de viaţă şi muncă, unde copiii lor vor avea un viitor etc. Şi, într-o proporţie destul de mare, au votat cu actualul preşedinte. Aceştia sunt români buni, şi lor trebuie să li se mulţumescă.
Mai sunt, însă, şi din cei care au ales să rămână aici, să fie de folos ţării fără să o părăsească. Aceştia acceptă, practic, orice: obrăzniciile preşedintelui, incompetenţa guvernului, corupţia autorităţilor, salarii diminuate sub limita de supravieţuire, şi câte şi mai câte! Aceştia sunt români răi! Sunt răi fiindcă pretind pensii, salarii şi chiar ajutoare de şomaj atunci când îşi pierd locul de muncă, sunt răi fiindcă nu aduc bani, ci adesea scot bani din ţară, alegând să-şi facă aprovizionarea prin vecini, unde preţurile sunt mai mici şi calitatea mai bună, sau petrecându-şi concediile acolo unde se simt, cu adevărat, trataţi cu respectul corespunzător banilor pe care îi cheltuiesc. Aceştia nu sunt români buni, sunt găozari şi păsărici, şi nu îşi asigură nici casele!
Aşa, care va să zică …
Eu unul chiar cred în chestia aia: nu te gândi ce poate face ţara pentru tine, gândeşte-te ce poţi face tu pentru ea. Şi chiar, ce pot face eu eu, sau un altul, pentru ţară? Aici? Nimic, o spune chiar Băsescu, de unde atâţia bani pentru salarii, pensii, şomaj. Dincolo, da. Ăsta e cel mai bun lucru pe care îl poate face un român pentru ţara lui: să o părăsească. Şi e şi logic. Păi, n-a zis Băsescu: să trăiţi bine! Unde? Aici? (…)
Adrian Stoica
sursa: casteluldenisip.blogspot.com