Statul e preocupat – în ciuda balivernelor din Constituţie de care se tot face caz în sferele înalte – nu cum să te protejeze, ci cum să te jupoaie de şapte piei.
Avem poliţişti pe mână cu interlopii. La fel, judecători care dau sentinţe în favoarea personajelor din lumea infracţională şi le fac scăpate. Se vorbeşte insistent de corupţie. Căutaţi la averi, câţi ar fi capabili să justifice standardul de viaţă, vilele, călătoriile, taxele copiilor ţinuţi la şcoli scumpe în Occident?
Auzim repetat că avocaţi, notari sunt prinşi cu mâţa-n sac în afaceri oneroase. Recent s-a descoperit o reţea malefică de afaceri imobiliare cu complicităţi exact din această zonă. Linia de demarcaţie dintre lege şi fărădelege nu prea se mai vede de la o vreme în Ţările române. O Poliţie care a demisionat de la îndatoririle ei şi o Justiţie de troc, de tarabă, cum îmi spunea amărât şi indignat un magistrat. Totul se trafichează. S-a ajuns aşa la o realitate tristă şi evidentă: cetăţeanul român e lipsit de apărare. E considerat prost dacă respectă legea. Nu te mai miri când auzi că onor prezidentul nostru, imitat mai deunăzi de frate-său, are altercaţii pe şosea cu diverşi. E clar de ce atmosfera s-a deteriorat grav şi e tot mai toxică, mai greu de suportat. Fraierul cap de locuitor nu are unde să-şi caute dreptatea şi adevărul lui. Nu e protejat de nimeni şi de nimic. Statul e preocupat – în ciuda balivernelor din Constituţie de care se tot face caz în sferele înalte – nu cum să te protejeze, ci cum să te jupoaie de şapte piei. Vrea cu tot dinadinsul să te îngenunche cu impozitele şi taxele. În rest, nu contează.
Direct legată de aceasta, ca efect, avem cealaltă faţă a monedei. Pe fondul unei recrudescenţe vădite a violenţei, avem poliţiştii bătuţi, pentru că nici pe ei nu‑i apără legile prost croite şi nici instituţiile în cauză. Un beţiv, un drogat sau unul care a căpătat prea uşor permis de portarmă poate să tragă asupra omului în uniformă şi să rămână nepedepsit. Avem, de asemenea, magistraţi ameninţaţi de gangsteri în tribunale, aflaţi la fel, fără nicio protecţie – ei şi familiile lor -, în faţa furiei sau a răzbunării unui infractor. Nu mai zic de presiunile exercitate în procese în care se regăsesc mari interese politico- financiare. Aici fenomenul dominant este telefonul venit de sus sau – mai rău – direct de la politicienii care îşi protejează clientela. Câţi rezistă la aşa ceva? Destui s-au dat pe brazdă. Alţii au ieşit din sistem, apucându-se de alte meserii. Îi înţeleg. Nu avem destui politişti, nici destui judecători. Prestigiul acestor meserii a scăzut masiv. Şi poliţia, şi magistratura au fost şi sunt supuse unor presiuni şi ameninţări de care în mod normal ar trebui să fie protejate chiar de societate, prin lege, dacă vrem ca ele să fie funcţionale. Ar trebui să hotărâm ce fel de instituţii vrem? Reflexul nostru este ca, atunci când e vorba de ceilalţi, legea să fie respectată strict. Când e vorba de tine însuţi, vrei să se facă excepţii. Aşa cere vechea ştiinţă românească a descurcatului şi supravieţuirii.
“Totul se trafichează. S-a ajuns aşa la o realitate tristă şi evidentă: cetăţeanul român e lipsit de apărare.”
Stelian Tanase
sursa: adevarul.ro