Deteriorarea relaţiilor cu China a pornit de la un conflict comercial aparent minor, dar care a declanşat o reacţie în lanţ. Conflictul a fost demarat de autorităţile americane care au impus tarife punitive pentru importurile anvelopelor produse în China, justificând această măsură prin invocarea faptului că preţul anvelopelor chinezeşti este mult prea mic şi oferă un avantaj concurenţial nejustificat producătorilor chinezi. China a cerut în repetate rânduri anularea tarifelor punitive şi a intentat un proces la Curtea de Arbitraj de pe lângă Organizaţia Mondială a Comerţului. Judecătorii curţii, spre marea uimire a majorităţii analiştilor, au considerat că tarifele punitive sunt justificate şi au refuzat să sancţioneze autorităţile americane, demonstrând astfel o vădită lipsă de echidistanţă şi elementar bun simţ economic. Conform principiilor şi acordurilor în baza cărora funcţionează OMC, tarifele punitive nu trebuie să existe şi toate acuzaţiile de concurenţă neloială trebuie rezolvate în cadrul instituţional al OMC, iar în aceste condiţii decizia de a nu sancţiona autorităţile americane este cel puţin suspectă din punct de vedere logic. Declaraţiile oficialilor americani care au fost făcute în decursul conflictului au fost destul de agresive şi ofensatoare la adresa autorităţilor de la Beijing.
Autorităţile chineze nu s-au lăsat intimidate şi au ripostat în două planuri. Săptămâna aceasta au fost introduse tarife punitive pentru importurile de autoturisme produse în SUA. Efectul a fost devastator pentru preţurile acţiunilor General Motoros şi Chrysler care au pierdut aproximativ 5% din valoare în decursul a două ore după decizia Ministerului Comerţului de la Beijing. Autorităţile americane au descoperit cu aparentă stupefacţie faptul că Beijingul are ample posibilităţi de a reduce drastic profiturile companiilor americane. Autorităţile chineze nu s-au oprit la acţiuni punitive îndreptate împotriva producătorilor de autoturisme. Judecând după raportul de activitate a fondului de gestiune a activelor valutare ale Chinei, autorităţile de la Beijing au decis să demonstreze americanilor că agresivitatea în relaţiile bilaterale se poate solda cu consecinţe extrem de negative la nivel macroeconomic, iar demonstraţia propriu-zisă a fost făcută prin reducerea temporară a achiziţiilor obligaţiunilor emise de guvernul american. În aceste condiţii, devin explicabile acţiunile întreprinse de entităţile afiliate guvernului american (a se citi: agenţiile de rating S&P şi Moody’s) care fac tot posibilul pentru a înrăutăţi situaţia din Europa. Guvernul american, rămas fără creditare din partea Chinei a fost nevoit să recurgă la măsuri de sabotaj economic pentru a direcţiona cumpărătorii de obligaţiuni europene spre achiziţia obligaţiunilor americane. Este interesant de văzut ce vor face minţile (i)luminate de la Washington atunci când deteriorarea continuă a situaţiei din zona euro nu va mai genera efecte pozitive pentru piaţa obligaţiunilor americane şi care vor fi concesiile oferite Beijingului în schimbul reluării creditării.
Probabil, elitele politice americane au considerat că o înrăutăţire dramatică a relaţiilor cu China nu este suficientă pentru a recrea în plan internaţional aura de supraputere care nu se teme de nimeni şi de nimic. Hillary Clinton şi John McCain au recurs la cea mai veche tactică din arsenalul politicianului american, adică au atacat Rusia. Senatorul McCain a fost deosebit de inspirat să-i prezică lui Vladimir Putin soarta colonelului Gaddaffi, demonstrând astfel o mare pricepere în domeniul diplomatic. Răspunsul Rusiei a fost pe măsura aşteptărilor. Serviciile de informaţii ruse au publicat corespondenţa secretă între ONG-urile “independente” din Rusia şi finanţatorii americani din cadrul Departamentului de Stat, relevând astfel incompetenţa subalternilor doamnei Clinton în domeniul abilităţilor operative. Apoi, a fost publicată înregistrarea video a întâlnirii informale dintre liderii opoziţiei pro-vestice din Rusia şi adjunctul doamnei Clinton din cadrul Departamentului de Stat. Aspectul deosebit de umilitor pentru autorităţile americane constă în faptul că întâlnirea a avut loc într-un hotel din New York, ceea ce nu a pus în dificultate echipa de filaj a serviciilor de informaţii moscovite. Poate în cadrul structurilor de securitate americane există un puternic curent care nu simpatizează cu opoziţia din Rusia?
Referitor la declaraţiile lui John McCain, Vladimir Putin a făcut următorul comentariu:
“McCain a luptat în Vietnam. Cred că are mult sânge de civili pe conştiinţă. Poate el nici nu mai poate să trăiască fără scenele dezgustătoare precum cea a morţii lui Gaddafi? McCain a fost luat prizonier în Vietnam şi a fost ţinut nu într-o celulă, ci într-un şanţ. A stat acolo câţiva ani. Orice persoană o să o ia razna după aşa ceva!”.
Ar fi greşit să credem că tensionarea situaţiei în plan global reflectă un conflict inerent. Din contră, situaţia actuală este o reflexie a luptei care se dă în interiorul Vestului şi a faptului că grupările agresive din cadrul elitelor politice şi economice ale SUA devin izolate şi sunt pe cale să-şi piardă chiar şi ultimele vestigii de influenţă. Considerăm că o altă declaraţie a lui Vladimir Putin pune punctul pe i:
“Vestul nu este monolitic şi vă asigur că avem mult mai mulţi prieteni decât duşmani”.
sursa: cronicaromana.ro