Panica din 2008 a provocat in clasele politice din intreaga lume o hiperactivitate. Strategia lor favorita a fost sa inspaimante publicul pentru a ii sustine in politici teribil de interventioniste create pentru a umfla bugetele guvernelor si a reregulariza activitatile economice.
Aceste tactici de inspaimantare a populatiei au devanit mai evidente atunci cand liderii mondiali se pregateau pentru intrunirea din Lopndra a Grupului celor 20 in 2 aprilie. Tarile reprezentate in acest grup constituie 2 sferturi din populatia lumii si 90% din produsul mondial brut.
Fondul Monetar International a emis o previziune temerara in 19 martie tocmai la timp pentru reuniunea G-20. Aceasta previziune a permis ca FMI sa isi mareasca functiunile. Odata cu emiterea comunicatului G-20 dezastrul si panica au fost pentru moment inlaturate. Clasele politice au gasit solutia salvatoare.
Castigatorul reuniunii G-20 a fost FMI. Directorului FMI, Dominique Strauss-Kahn, un politic francez socialist de larga cariera, nu ii venea sa creada de norocul FMI-ului. Intr-o conferinta de presa din 2 aprilie spunea: “Poate ca unii dintre dumneavostra au fost la conferinta de presa a FMI-ului la sfarsitul Reuniunii Anuale din octombrie anul trecut. Iar daca unii dintre dumneavostra au fost acolo isi amintesc ca le spuneam ca FMI-ul este in revenire. Astazi luati in evidenta cand cititi comunicatul ca fiecare paragraf, sau aproape fiecare paragraf de o forma sau alta sunt relationate cu munca FMI-ului.”
Daca membrii G-20 isi tin promisiunile, recursurile FMI vor creste cu mai mult de 750.000 milioane de dollari.
Ca sa va faceti o imagine mai clara asupra faptelor tin sa mentionez ca toate creditele si imprumurile FMI la sfarsitul lui 2008 erau de doar 27.000 milioane de dollari. In timp ce politicienii se confrunta cu o noua criza, oportunistii profita de sistem, exploatandul pentru binele propriu.
Inclusiv crizele cele mai mici au ridicat oportunistii la nebunie. Sa revenim la cazul clasic al pururi oportunistul FMI. Fiind stabilit ca parte a acordului in Bretton Woods din 1944, FMI-ul era principalul responsabil de a da credite pe scurt timp tarilor care aveau probleme in balanta de plati in conformitate cu cursul de schimb de sistem, care a ancorat in perioada postbelica.
In 1971, Ronald Reagan, in acel timp presedinte SUA, a inchis portita de aur semnaland colapsul acordului Bretton Woods si provocand decaderea scopului FMI-ului. De atunci insa FMI a folosit fiecare criza pentru a a isi intinde sfera de sfera de aplicare:
 |
Crizele petroliere din anii 70 au permis FMI-ului sa se reinventeze. Aceste socuri au provocat crearea unei necesitati de mai multe credite de la FMI pentru a facilita ajustari in balanta de plati. In perioada 1970-1980 creditele FMI au crescut cu 123%.
In 1991 odata cu caderea Uniunii Sovietice, FMI s-a reinventat inca odata. S-a creat curentul ca acele state ex-comuniste aveau nevoie de credite temporale pentru a usura integrarea lor de la economii centralizate la economii de piata.
Anii 90 s-au incheiat cu criza financiara asiatica, o criza ce a primit un diacnostic gresit si a fost intoxicata de medicamentul FMI-ului. Cu toate acestea criza asiatica a servit ca justificare pentru a obtine mai multe fonduri. In perioada 1990-1999 creditele FMI au crescut cu 99%.
11 septembrie 2001 FMI-ul nu a stat cu bratele incrucisate, in 18 septembrie Paul O’Neill in acel timp Secretarul General al Trezoreriei SUA s-a intalnit cu Horst Kohler directorul FMI in acel timp pentru a discuta nevoile financiare ale membrilor coalitiei.
FMI a experimentat o cadere libera atunci cand Rezerva Federala si alte banci centrale au facut ca interesele sa scada la nivele fara precedent. Pana acum cand a aparut o noua criza sa ii salveze, si FMI a stiut cum sa profite de ocazie, pe mai multe planuri mergand mult mai departe de bugetele statelor. In aceeasi zi cand se intruneau G-20 in Londra, Comisia de Standarde de Contabilitate ale SUA a cedat presiunii congresului american si a alterat regulile de contabilitate pentru banci si alte institutii financiare. In loc sa evalueze activele cu preturi ce se pot obtine pe piata, bancilor li s-a permis sa utilizeze propriile modele de evaluare pentru a pune un pret activelor lor.
Sa speram ca lumea se va trezi odata la realitate si nu va mai lasa ca grupuri de interese sa intervina in politica mondiala si sa traim si noi ca oamenii nu sclavi pe acest pamant.
sursa: conspiratiimondiale.com