Responsabilitatea socială înseamnă pentru multă lume o re-distribuire a bogăției. O chestie socialistă, de genul: `ți-ai dreacului de firme bogate, ia dați-mi niște bani, că eu sunt sărac! Ce-mi pasă mie că v-ați plătit impozitele? Tot v-a rămas prea mult, așa că e datoria voastră “socială” să dați și mai mult!
De aceea, când am fost invitat sa scriu un articol pentru Săptămâna Responsabilității Sociale și să răspund la patru întrebări, am ezitat o secundă (nu era genul meu). În a doua secundă însa, mi-am dat seama: stai puțin, ca România nu e o țară normala! România trece prin cea mai grava criză socială de înființarea statului român. În România, piramida socială normală și stabilă, in care cei mulți sunt exploatați de o elită conducătoare, s-a inversat: doar 1.4 milioane de oameni (din sectorul privat) mai produc bani. Restul poporului român (cât o mai fi rămas prin țară), trăiește din banii produși de cei 1.4 milioane de fraieri. Adică societatea româneasca tot o piramida este, dar inversată: în loc să stea pe bază, stă pe vârf! într-un echilibru complet instabil și care se mai menține încă, doar prin împrumuturi enorme. Care împrumuturi, în condiții de criză, au început să cam sece…
Ce bună e criza asta!
Așa că prăbușirea României “sociale” e un lucru nu doar inevitabil, ci chiar de aplaudat. Sigur că din mulțimea care suge la robinetul statului, unii iau doar câteva sute de euro, iar alții iau zeci de milioane. Ca în orice haită: unii sunt dulăi, alții sunt căței. Și sigur ca ăia care iau puțin (bugetari, pensionari), mârâie ca sunt “exploatați” de milionari. Dar de fapt, nici unul dintre ei nu merită nimic! adevărații exploatați sunt cei din privat, singurii care produc resurse și cărora li se iau banii cu forța, prin așa zise impozite, taxe, CAS, CASS și alte prostii.
Așa că interesul meu nu este deloc ca bogăția sa fie redistribuita “corect” (cum ne toacă la cap sindicatele bugetarilor și pensionarilor). Ci să nu mai fie redistribuită deloc!
Eu nu vreau soluții de salvare a României. Din contra: interesul meu este ca statul român sa se prăbușească cât mai repede, și robinetul lui să sece complet. Iar pe viitor să plătesc serviciile statului doar atunci când le folosesc. Și doar dacă vreau să le folosesc (că poate o firmă privată îmi oferă servicii mai bune, în învățământ sau pentru pensie). Și in nici un caz n-am chef să plătesc eu pentru altul, care nu-și permite. Nu-și permite? Nasol, ce să zic! Păi, să se zbată și să-si permită…
Statul român e în război cu contribuabilii.
Deci trebuie sabotat. Pe orice cale și cu toate mijloacele, cum zicea Rezistența franceză, în al doilea război mondial. Ce pot face firmele în războiul cu statul? Un lucru esențial: să-l lase fără resurse. Fără bani. Altfel zis, grevă fiscală.
Și, începând din 2009, firmele chiar asta și fac!
Firmele private au pus în genunchi statul!
Evaziunea fiscală în rândul firmelor mici a ajuns la 80%. Firmele mari au găsit o soluție si mai confortabilă: externalizarea profiturilor. Pur și simplu fac un contract cu firma mamă, o plătesc din greu pentru niște servicii imaginare, si declară în România profit zero. Așa că impozitul pe profit va fi desigur, tot zero! Alții pur și simplu si-au mutat de tot firmele din România (în Ungaria, Bulgaria, sau chiar prin Cipru).
Așa că nu metoda contează. Contează doar rezultatul: bugetul statului s-a golit.
În România, responsabilitate socială nu este să dai bani. Ci invers!
Așa că iată răspunsurile mele:
Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?
Intr-o țară normală, evaziunea fiscală e un lucru rău. Nu însa si in România. In România, evaziunea fiscala aduce statul cu un pas mai aproape de faliment si de prăbușire, deci e un lucru bun. La fel si externalizarea profiturilor.
Cine merita aplauze pentru asta? Păi, cam toata economia românească! La 80% evaziune fiscală, ar fi nedrept să felicitam doar 3 companii.
În ce măsură marile companii au răspuns in 2010 așteptărilor tale in privința implicării in societate?
Marile companii (ca si cele mici de altfel) au răspuns excelent in fata crizei sociale care devastează România. Și-au dat seama că statul le fură pe față, așa că i-au trântit ușa în nas. Și asta nu dintr-un sentiment nobil de responsabilitate socială, ci din vechea și sănătoasa lăcomie. Asta arată încă o dată ca lăcomia e un lucru bun.
Ce așteptări ai de la companii în privința responsabilității sociale pentru 2011?
Sa continue greva fiscală sub orice formă. Au câștigat o bătălie cu statul, prin noul Cod al Muncii. Acum își pot exploata mai bine oamenii (ceea ce e minunat!). Dar asta este doar o jumătate din război. Sa nu uităm de mizeria impozitelor și de aroganța inspectorilor ANAF. Următoarea bătălie va fi pentru reducerea taxării si schimbarea totală a Codului Fiscal. Si o vor câștiga și pe asta cu siguranță. Un stat incompetent nu se poate apăra în fața evaziunii masive!
Ce ești dispus să faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?
In tot anul 2010, am îndemnat firmele sa nu mai dea bani statului și să facă greva fiscală. Bineînțeles, o să fac asta in continuare. Politicienii români au dovedit că fac reformă, doar când simt cuțitul la gât și rămân fără bani. Concluzia logică: trebuie sa le ținem în continuare cuțitul la gât. Ba chiar, după mine, le-aș tăia gâtul cu totul!
Și i-aș înlocui cu un guvern privat.
Autor: Mihai Giurgea