Înainte să ajungă Prim Ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher le-a spus alegatorilor clar, în față, ce are de gând sa facă: să taie ajutoarele sociale, sa încurajeze micile întreprinderi, sa încurajeze economisirea și nu consumul, și să taie puterea de decizie a sindicatelor în economie. Si s-a ținut de cuvânt. Iar reforma ei a făcut ca Marea Britanie sa fie din nou…mare.
Intr-o țară normală, sindicatele nu trebuie sa decidă nimic in economie. Ele trebuie doar sa apere interesele salariaților. Dar in perioada de criza, salariile trebuie sa scadă, ca firmele sa fie mai rentabile. Nivelul de trai trebuie sa scadă, ca economia sa se orienteze spre export si nu spre consumul intern. Toate aceste scăderi înseamnă automat mișcări de strada. De aceea angajații nu trebuie sa aibă putere de decizie in firme. Deciziile angajaților duc la faliment. Ce face atunci orice guvern normal la cap? Își slăbește adversarul (adică sindicatele), taie drepturile angajaților, reduce sectorul de stat. Dar se pregătește și de bătaie.
Că reformă fără violență nu se poate.
România e o republică sindicală.
România nu e o țară normală. În România nu a existat de 20 de ani nici un program de reformă coerent. Pentru că nimeni n-a vrut. Nu a existat nici un partid care sa spună clar că vrea capitalism, că vrea să taie puterile statului și să-i lase pe oameni să se descurce singuri. De aia, e o prostie să spui ca in România exista partide de dreapta. De fapt, toate partidele au venit la alegeri cu același “program” comunist: votați cu noi, ca sa mâncați mai bine! Dar cine plătește mâncarea? Asta nu s-a mai spus.
Toate partidele românești au fost la fel de populiste si de iresponsabile ca și sindicatele, cu care s-au ținut de mână timp de 20 de ani. Mulți lideri sindicali chiar au si ajuns miniștri!
Partidele, împreună cu sindicatele, au jefuit si au distrus economia națională. In 1989, patrimoniul UGSR valora circa 30 de miliarde de dolari: 4,7 miliarde de lei (echivalentul a câteva sute de milioane de dolari) si 2 milioane de dolari in bănci, dar mai ales 21.000 de imobile (blocuri, hoteluri, case de cultura, baze sportive) etc. Acum nimic din astea nu mai exista. Absolut nimic!
Cum a condus sindicalismul politic România, timp de 20 de ani? Pai, prin votul românilor, desigur! Românilor le-a fost frica sa nu fie, doamne ferește, exploatați de patroni. Ei, uite că acum n-a mai rămas nimeni sa-i exploateze! După 20 de ani de “dialog” social, economia e la pământ. In 2010, din 6 milioane de contracte de munca full time si part time, au dispărut 1,7 milioane. E imens! Și arată ce s-a întâmplat cu adevărat in economie. Statisticile oficiale nu mai fac doi bani, față de asta!
Orice reformă economică începe cu distrugerea sindicatelor!
Nu e de mirare că sindicaliștii o încasează în campania anti-corupție. Chiar sunt corupți. Și chiar dacă n-ar fi, oricum trebuie îndepărtați de la butoanele de decizie economică.
Dar PDL-ul nu îi îndepărtează pentru că ar fi un mare partid reformator. După cum nici Boc nu e Margaret Thatcher. Doi ani de zile cât a fost la putere, n-a făcut nimic pentru firmele private: n-a tăiat nici drepturile angajaților, nici Codul Muncii, nici taxele, nici cheltuielile statului. PDL-ul a început acum un fel de reformă, pentru că i s-a ordonat din afara țării (vezi articolul: Ce mă bucur că românii nu mai conduc România). Iar pe sindicaliști îi bagă la pușcărie, pentru că sunt aliați ai PSD-ului, nu pentru că i-a apucat anti-corupția.
Trebuie să ne bucure chestia asta? Eu zic că da! Cum să nu ne bucure când șobolanii care au jefuit România timp de 20 de ani, au ajuns sa se mănânce unii pe alții? Mă doare-n cot dacă procesele șobolanilor sunt corecte sau nu. Eu nu le-aș mai face nici un proces – nici corect, nici ne-corect! Și aș scuti statul de o cheltuială.
Așa că toate arestările liderilor sindicali sunt excelente. Puțin îmi pasă mie dacă guvernul le face cu inima curată sau nu. Aici e vorba de deratizare, nu de inimă curată! Pentru economia românească, contează doar rezultatele: mai dispar câțiva șobolani! Comuniștilor nu li se aplică drepturile omului, pur și simplu pentru că nu sunt oameni.
Trebuie re-înființată lista neagră!
In Statele Unite, timp de 100 de ani, orice angajat cu idei socialiste și sindicaliste era trecut pe lista neagră. Ca să știe angajatorii cu cine au de-a face! Si bineînțeles, respectivul murea de foame. Chiar și azi: ce ciudat, nu există nici un singur ofițer american cu simpatii bolșevice!
Păi, statul român de ce nu înființează oficial o listă neagră? Că doar trăiește din banii firmelor private!
În Germania, in anii ’70 si ’80, demonstranții de stânga au fost bătuți măr de poliție. Iar teroriștii roșii din gruparea Baader-Meinhof s-au sinucis în masă, în timp ce erau arestați. Ce, credeți că i-a omorât guvernul german? Ce jignire!
Păi, ce-ar fi să se sinucidă și bolșevicii români? Se știe doar că băieții ăștia de stânga au moralul cam slăbuț. Cum se văd in pușcărie, cum își pun frânghia de gât!
Concluzie: voi chiar credeați că, după zeci de ani de luptă dură cu comuniștii, Statele Unite și Germania or să dea bani pe gratis României socialiste? Doar așa, din “solidaritate”? Ca s-aveți voi de șpăgi, de pensii și de salarii?
Hehehe…eu cred că ați luat prea în serios povestea asta cu Uniunea Europeană…cu egalitatea de șanse…cu dreptul la muncă… Nu mai visați cai verzi pe pereți! Drepturile costă! Nu există drepturi, dacă n-ai bani să le întreții.
Iar România tocmai a rămas fără nici un sfanț. Ba mai are și o grămadă de datorii!
autor: Mihai Giurgea