Știu, plăvanul e detestabil în orice face, răspândește greață când silabisește platitudini, ne stârnește acea rușine vinovată că am permis unui mediocru avar și frustrat să ajungă în cea mai înaltă demnitate din stat. Dar nu cred că trebuie privit cu ură, mai degrabă cu milă.
Ați vrea vreo secundă să fiți în locul lui măcar pentru o zi? În rolul de marionetă ignorantă care nu pricepe nimic din lumea din jur și deci nu se poate bucura de absolut nimic? În postura de maimuță dresată să arunce cu bucățele de banană în farfuriile invitaților ori, mai rău, să scuipe în ele?
Nu, de ură ar putea fi vizați păpușarii din umbră, dar pe aceia nu-i putem individualiza, iar ura impersonală nu mai e ură, e un fel de revoltă neputincioasă. Și, mai cu seamă, de dispreț ar fi demni toți tapalagii, liviuavramii, turturicii și alte lighioane care, neștiind să facă nimic, au fost nevoiți să aplaude mizeria ca să aibă ce mânca.
Autor: Răzvan Constantinescu
Sursa: Răzvan Constantinescu Facebook