Răul mai mic

M-am liniştit… Conform contributors.ro [1], şi Obama ar fi omul ruşilor. Doar Traian Băsescu rezistă, stâncă la fruntariile ţării/UE/NATO, în aşteptarea goarnei salvatoare a lui Mitt Romney. Prima şi ultima stavilă împotriva “ruşilor”: Băsescu. Şi Ion Cristoiu. Se încălzeşte pe margine TRU. Sau HRP. Sau MRU. Sau FCD. Sau GDS. Sau unul sau altul din nesfârşita colecţie de acronime, pseudonime şi anonime care compun mai mult sau mai puţin intelighenţia băsistă din România.

N-avem istorie, dar ne-o fabricăm acum, sub ochii scăpărători ai Licuricilor Republicani care ne călăuzesc prin noaptea totalitară.

Traian Băsescu nu mai există. Există doar o conjunctură geopolitică. O abstracţiune. Un anumit determinism. Un loc şi un rol care ne-au fost atribuite, fără voia (8.5 milioane de voturi) noastră.

“Judas Iscariot looks down from heaven
To see the region where Jesus is driven.
Jesus Christ looks up from the place
To stare Iscariot in the face.” (Dorothy Wellesley, “Judas”, 1939)

8.5 milioane de oameni se uită în ochii lui. Iar el ne vrea puşi la locul nostru. De douăzeci de ani căutăm oameni cu obraz şi dăm doar peste oameni cu o poziţie. Cu o anumită poziţie. Prinşi într-o anumită conjunctură. Nişte “răi mai mici”.

Din păcate, diferenţa la cântar dintre răul mai mare şi răul mai mic pare a ţine de obraz. Răul mai mare are un nume, răul mai mic e anonim. Conjunctural. Geopolitic. Şi cât se poate de impersonal. Răul mai mic e “obiectiv”, spre deosebire de răul mai mare care e rău fiindcă aşa vrea el. Ca atare, răul mai mic aboleşte libertatea acolo unde răul mai mare, fie şi la modul pervers-nietzschean, o afirmă. Răul cel mare asumă ceva, răul mai mic ne aruncă nouă în spinare totul. E un rău “auster”. Un rău “minimal”. Un rău laş.

[1] http://www.contributors.ro/editorial/ambasadorul-%E2%80%9Cjucator%E2%80%9D/

Autor: Mircea Platon
sursa: http://focuriinnoapte.blogspot.ca/2012/08/raul-mai-mic.html