Răul căruia îi este preferabilă minciuna!

Spre cinstea lor, unii analişti, sesizând că anumite date statistice se contrazic sau sunt pur şi simplu incompatibile, nu se mulţumesc a lua de bune minunile şi se străduiesc măcar a găsi explicaţii. De departe cea mai căutată explicaţie este a creşterii economice în condiţiile prăbuşirii consumului de energie primară. Căci pentru creşterea economică cu căderi de investiţii şi explozii de insolvenţe nu prea e nimic de căutat întrucât se cam trece în lumea basmelor! Analizându-se unde s-au obţinut creşteri de valoare adăugată (PIB), se subliniază că acestea au fost în zone cu consumuri energetice reduse: agricultură, industrie constructoare auto, lohn componente auto, lohn textil. Dimpotrivă, scăderi au fost consemnate în industriile mari consumatoare de energie, să le zicem tradiţionale, unde consumul în sine de energie a fost descurajat de creşterea fabuloasă a preţurilor în urma liberalizării acestora şi finanţării energiei verzi, ambele impuse de la Bruxelles.

Se concluzionează că o ruptură s-a produs faţă de trecut în linearitatea tandemului consum de energie primară-creştere economică, obţinându-se aceasta din urmă în condiţiile scăderii celui dintâi. Nimeni nu poate ignora că acest proces s-a produs. Dar, în ani. Imposibilitatea este desfăşurarea acestuia peste noapte, la scara a doar câteva luni sau chiar a numai unui singur an! Aşa că, pe un fond explicabil tehnic şi pe termen lung, nu este însă deloc exclusă o floristică de înfrumuseţare pe termen scurt!

Dacă o asemenea înfrumuseţare n-a existat şi totul a reieşit astfel din realităţile industriale  ceva rău de tot s-a întâmplat şi se întâmplă. După exact calculele sursei statistice (INS), industriile menţionate – toate deţinute de firme străine şi toate lucrând pentru export – sunt responsabile de peste două treimi din creşterea economică înregistrată în 2013. Asta înseamnă că valoarea adăugată de acestea a crescut peste valoarea adăugată de firme româneşti. Nu este însă o simplă înlocuire de valoare adăugată de firme româneşti cu valoare adăugată de firme străine. Valoarea adăugată de firmele străine are în România o componentă mult mai ridicată de profit şi una mai scăzută de salarii  – fapt obiectiv legat de eficienţa activităţii şi de profilul sectorial ocupat de capitalul străin.

Aceasta înseamnă că treptat, creşterea economică obţinută în România, realizată fiind de fapt de capitalul străin şi nu de cel românesc, aşază în piaţă o valoare adăugată cu o componentă mereu mai mare de profit şi o componentă mereu mai slabă de salarii (forţă de muncă). Dincolo de faptul că o asemenea creştere economică internalizează doar costurile în timp ce profiturile sunt lesne şi masiv transferate înafară, este de tipul celei în care oamenii, atât în calitate de salariaţi, cât şi în calitate de consumatori, nu ajung niciodată să resimtă că a avut loc o creştere economică. Poate exista deci creştere economică, dar salariile şi nivelul de trai să continue a scădea. Aproape că ar fi preferabil să afli că actuala creştere economică este din pix!

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: Jurnalul.ro