În buna tradiție românească, subiectul foarte dificil și periculos al „parteneriatului civil” a fost fie ignorat, fie tratat superficial de o presă tabloidizată, incapabilă, pare-se, de orice efort analitic mai serios. Nivelul discursului pro sau contra, acolo unde a existat, s-a limitat la aceleași platitudini stereotipale, pe care nu le vom mai relua aici.
O oarecare dezbatere și un interes mai vioi s-a manifestat în Comisiile de specialitate ale Parlamentului, în special în cea juridică – emitentă a raportului de respingere votat de plen, unde s-a făcut auzită și vocea societății civile. Și, poate pentru prima dată în mod consistent, prin „societate civilă” s-a înțeles nu slujbașii cu normă întreagă ai lobby-ului homosexual internațional, ci (și) vocea ONG-urilor care apără familia și valorile creștine.
Pe toată perioada dezbaterilor, ONG-urile reunite în „Coaliția pentru Familie și Constituție” au făcut cunoscut punctul lor de vedere, sintetizat într-un memoriu adresat Guvernului și legislativului României. Puteți parcurge acest memoriu, care conține argumente sociologice, de drept internațional, drept comparat și filosofia dreptului, aici.
De asemenea, pe saitul dedicat acțiunii civice de respingere a acestui proiect, www.parteneriat-civil.ro, am grupat și difuzat un set de materiale conținând pe scurt și in extenso explicarea poziției noastre, din toate unghiurile posibile – juridic, filosofic, sociologic sau teologic. Niciun om rezonabil și bine intenționat nu mai poate invoca nici lipsa argumentelor, nici pretenția că umori sau spaime atavice îi alimentează pe cei care refuză rescrierea legislației familiei în România.
Așa încât, în ciuda insinuărilor promotorului principal al acestui proiect (un deputat pe care refuzăm să-l onorăm numindu-l aici) faptul că toate comisiile sesizate și aproape toți parlamentarii au votat contra propunerii legislative (nu s-au înregistrat decât 6 voturi favorabile, din aproape 600 de parlamentari) nu poate poate fi pus pe seama „homofobiei” aleșilor, ci a unei înțelegeri, parțial instinctuală, dictată de bunul simț și educația primită acasă, parțial cultivată prin opoziția la proiect a ONG-urilor profamilie și a Bisericii, asupra naturii distructive a acestor experimente sociale.
Desigur, mai sunt naivi care-și închipuie sincer că metodele folosite cu succes în Occident pentru rescrierea legislației familiei chiar au adus noi drepturi homosexualilor. Însă „înapoierea” României în acest domeniu al drepturilor de a patra generație (cum mai sunt numite „drepturile sexuale și reproductive”) ne pune în perspectiva favorabilă de a contempla, la 25 de ani de la prima legiferare a parteneriatelor civile (Danemarca, 1989) efectele pe care această revoluție le-a marcat în societățile occidentale: dispariția, practic, a noțiunii de familie în unicul său înțeles valid, conform legilor firii, și înlocuirea acesteia cu diverse constructuri ideologice grotești, căzute deja la examenul istoriei.
Dincolo de orice altă considerație subiectivă, trebuie spus că prin introducerea „parteneriatului civil”, efectul practic obținut ar fi fost legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex, sub un alt nume! Așa cum a fost conceput, „Parteneriatul” nu este altceva decât transpunerea, pentru cuplurile de același sex, a dispozițiilor referitoare la căsătorie, existente deja pentru cuplurile bărbat-femeie în noul Cod civil, în ceea ce privește condițiile de fond, formalitățile pentru încheierea căsătoriei, formalitățile ulterioare încheierii căsătoriei, cazurile de nulitate, drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților, dreptul la moștenire și desfacerea căsătoriei.
Spre meritul lor, parlamentarii (și, să nu uităm și să nu nedreptățim, aparatul juridic al Prim-ministrului, consultat conform legii) au sesizat această șmecherie ieftină. Și pe altele, pe care inițiatorii le-au încercat în scopul de a eluda căile firești ale traseului legislativ (de exemplu solicitarea de dezbatere în „procedură de urgență” – care să fi fost urgența oare?). Merită menționat și faptul că 3 din cei 7 semnatari inițiali ai propunerii legislative și-au retras sprijinul pe parcurs. Cu toate păcatele lor, politicienii români au făcut, măcar acum, un lucru bun.
Eventuala aprobare a „parteneriatului civil” ar fi însemnat începutul unui proces ireversibil de desființare a familiei românești, care, cu toate necazurile evidente prin care trece, există încă. În definitiv, faptul că firescul a ajuns o raritate în România nu trebuie să ne facă să încetăm a-l căuta și a-l dori. Chiar așa: a vrea să rezolvi problemele care afectează o instituție vitală pentru funcționarea societății slăbind-o încă și mai mult e ca și cum peste o casă în flăcări ai turna benzină, așteptându-te să se stingă.
Nu ezităm în a avertiza chiar instituțiile care se ocupă de siguranța statului: „căsătoria între persoane de același sex” este, prin efectele sale de „undă de șoc”, o amenințare majoră la adresa siguranței naționale. Dacă doriți o Românie puternică, stabilă, echilibrată, dezvoltată și independentă, protejați familia și supravegheați rețelele de lobby internațional care o atacă – dinlăuntrul și din afara granițelor.
Pentru final, o ultima precizare:
„Pozitia noastra este un principiala, nu personala!
Argumentand in felul in care o facem, nu avem nici o intentie sa atacam sau sa denigram pe cineva.
Faptul ca ne opunem casatoriei între persoane de acelasi sex nu înseamna ca suntem extremisti sau ca “urâm” homosexualii. Putem sa ne opunem comportamentului unei persoane si, în acelasi timp, sa acceptam persoana.
În calitatea noastra de crestini, avem compasiune si ne rugam pentru cei ce se lupta cu ispita si cu pacatul homosexualitatii, pentru ca Dumnezeu sa-i ajute cu harul Sau impotriva firii cazute, omenesti.
Observam diferentele care exista între homosexualii care se lupta cu slabiciunea si pacatul lor, pe de o parte, si cei care transforma pacatul într-un motiv de mândrie, încercand sa impuna stilul lor de viata si opiniile lor asupra restului societatii, pe de alta.
Afirmam adevarul despre homosexualitate si facem aceasta în baza drepturile noastre constitutionale la libertatea de exprimare, fara a tine cont de etichetele pe care ni le-ar putea pune altii.
Ne opunem falselor argumente cu argumente autentice. Bunului plac ii raspundem cu bunul simt; pozitivismului juridic ii raspundem cu legea naturala; libertinajului ii raspundem cu învatatura iudeo-crestina, fundamentul civilizatiei romanesti si europene.” (www.parteneriat-civil.ro)
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Sursa: Cultura Vietii