Vizita lui Klaus Iohannis în Statele Unite am putea-o defini ca fiind lipsită de legitimitate. Nu se știe pe cine a reprezentat președintele în America, știm doar că individul este gregar, relativ recent îmburhezit și nu foarte ager la minte. Marioneta perfectă! La solicitarea Guvernului de a veni cu unele precizări privind vizita la Casa Albă, Iohannis a replicat în stilul mitocănesc ce-l caracterizează că doamna prim-ministru e simpatică, dar că ar trebui să mai studieze lucrurile.
Lăsînd a se înțelege că cea care conduce Guvernul României și implicit Ministerul de Externe, este cam proastă și nu ar trebui să-și depășească umila condiție de slujnicuță a jupînului omnipotent de la Cotroceni. Care, nota bene, nu a reușit să ajungă altceva decît un biet profesoraș de fizică în provincie. Adică, cu nimic mai sus decît doamna Dăncilă, care în schimb, a mai prestat și la diverse companii din energie și prin Parlamentul European. Fleacuri!
Sigur că în Statele Unite, prostul a fost Iohannis. Nu i s-a spus, el n-a băgat de seamă. Chiar și pentru asta ai nevoie de o oarecare abititate cognitivă. Cum să nu realizezi că ești luat de prost cînd primești o șepcuță ”Make Romania Great Again” în timp ce ți se fură hidrocarburile și ți se taie o factură pe echipamente militare pe care tu nu le vrei? Doar că, Iohannis a fost prost pe banii noștri și pe banii generațiilor viitoare! Cum exact în aceeași situație se aflau și George Maior și Bogdan Aurescu, care e greu de presupus că aveau vreun mandat din partea Guvernului. Dacă încă pe Aurescu „îl recomandă” faptul că între 2010 și 2011 a fost negociator-șef al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă, pe Maior nu-l recomandă decît „vocea și talentul”!
În mod frapant, potrivit informațiilor ulterioare, reiese că George Maior ar fi fost mandat în secret de Guvern ca să semneze cu Ambasadorul Klemm memorandumul de înțelegere cu privire la dezvoltarea tehnologiei 5G, care exclude compania chineză Huawei din licitația pentru serviciile 5G în telecomunicații. Același Maior care refuză să vină în țară, pentru a răspunde acuzelor formulate în raportul Comisiei SRI legat de faptul că utiliza SRI în scopuri persoale. Același Maior care refuză să apară în fața Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, în dosarul aducerii lui Nicolae Popa în România, în care și Laura Codruţa Kovesi are calitate de inculpat.
Măcar așa, rolul Vioricăi Dăncilă în noua structură de putere devine un pic mai limpede: cîrpă de șters pe jos pentru Iohannis și marionetă a serviciilor. Cum la fel de limpede este și poziția PSD!
Pentru cei care au nevoie și de o traducere mai amplă: Guvernul este rezultatul votului cetățenilor care își trimit aleșii ca să îi reprezinte în Parlament, iar acel Parlament alcătuiește un executiv care să gestioneze treburile țării. Președintele nu are astfel de atribuții de gestionare a economiei sau finanțelor, el poate însă reprezenta ca imagine interesele țării. Cum nu o face! Iohannis nu doar că nu avea mandat ca să se afle la acea masă, ci mai grav, a reprezentat interesele americanilor!
Apetența lui Iohannis de a se face de rîs în străinătate nu este ceva cu adevărat nou. L-am urmărit la diversele reuniuni internaționale mișcîndu-se ca un sicriu printre ceilalți șefi de state sau de guverne, participînd la conferințe de presă la care nu scotea nici un sunet, doar zîmbea tîmp și cabalin, dar faptul că îi lipsește o minimă abilitate în societate nu ar fi un capăt de lume. Ajungem, însă, la trista situație în care, cel puțin ipotetic, orice șef de stat care constată că are vreo jenă financiară, ar putea să-l convoace pe președintele omnipotent al României și să-i rupă pur și simplu o factură. Iar el, bucuros că a fost băgat în seamă și că i s-a recunoscut grandoarea, să vină acasă și să arunce factura pe masa Guvernului, scobindu-se între dinți după sărățelele consumate la masa bogatului care a decis să-i zgîndăre orgoliul.
Aud apoi vocea „patrioților” care subliniază valorea istorică a momentului, importanța covîrșitoare a achitării noilor note de plată, recunoașterea României și a „valorilor” pe care le vîntură peste ocean. Îl doare în șepcuță pe Donald Trump de Iohannis și de România! ”Minunată țară, cu o problemă devastatoare: corupția”, concluzionase Trump. Atîta s-a putut. S-a mai aruncat o dată același rahat al corupției în același ventilator al „statului de drept” pentru a se justifica episodul american.
Iar populația tace. O doare în șapcă. E resemnată. Se uită cu amuzament la circul național ce a ajuns să fie condus de bufoni. Se amuză de propriul faliment. Își găsește, în sfîrșit, justificarea pentru multimilenara lamentație, justificare a sărăciei și sclaviei. Ăia mari, ăia tari, iată, asta ne fac nouă, celor excepționali, buni și frumoși. Greu să mai dai vina pe Dragnea!
Poporul, însă, nu greșește! Are mereu dreptate! Și cînd îl alege pe Boc primar la Cluj și cînd îl alege pe Iohannis președinte. E aceeași scîrbă față de normalitate. Aceeași ignoranță și fudulie asociată.
Klaus Iohannis: “UE va beneficia de gaze la preţ redus dacă am permite Exxon să exploateze gazele din Marea Neagră, întreaga UE ar scăpa de dependenţa de Rusia. [fals!]Chiar dacă s-au negociat redevenţe zero nu putem acum schimba regulie în timpul jocului,[cine le schimbă?] Exxon a investit sume uriaşe în România [n-a investit nimic!] fără să extragă nimic! De aceea, trebuie abrogată Legea Offshores care suprataxează [fals! – România poate să taxeze conform negocierilor] tranzitul de gaze din Marea Neagră spre UE, chiar dacă iniţial România nu va câştiga mare lucru, va cîştiga UE care va importa gaze la preţ redus [pentru că probabil Exxon e instituție de binefacere] şi astfel va câştiga şi România respectul partenerilor noştri”.
“Am semnat cu preşedintele Trump acordul de exploatare a gazelor din Marea Neagră de către Exxon şi cer imperativ guvernului României să abroge redevenţele suplimentare impuse prin Legea Offshores, trebuie să ne respectăm parteneriatele strategice“.
Ca și cum, Iohannis mi-ar da casa în care stă, ca eu s-o vînd, iar el să se aleagă cu respectul meu! Ceea ce acest gen de parveniți nu înțeleg este că respectul nu se acordă nevertebratelor. Dimpotrivă, vizează în general pe cei care au șira spinării, stau cu capul sus și discută de la egal la egal. Discuția vizează un contract comercial, nicidecum altceva, iar Exxon este o entitate privată care urmărește un singur scop: obținerea de profit de pe urma unei tranzacții comerciale.
Iohannis însă nu se umilește doar pe sine. Iohannis umilește întreaga Românie și întreaga populație a țării, percepută ca fiind o nație de tîrîtoare la dispoziția oricui vrea să-și lustruiască bombeurile pantofilor de spinarea ei.
Și președintele Poloniei, Andrej Duda a fost la Casa Albă. S-a pozat, mîndru, cu acordul semnat cu președintele american. Polonia nu cumpără cu ochii închiși armament depășit și supraevaluat, cum vrea Iohannis, ci compania WZE, care operează în cadrul unui grup de companii de armament polonez a semnat un acord pentru producerea – în Polonia – a sistemelor de apărare integrate (IDS) ale Raytheon SUA, anume, a modulului terminal de legătură de date pentru sistemul de apărare aeriană Patriot.
Componenta, care va fi livrată în cadrul programului Wisła, este un element vital care controlează întregul lansator de rachete. Deci Polonia „nu vrea să cîștige respectul aliatului strategic”, ci muncește și face bani. Din acest motiv Polonia este o țară dezvoltată, a 18-a economie mondială, iar România este groapa de gunoi a americanilor. România cumpără F16, despre care Trump spunea pe la diversele întruniri electorale că sînt atît de depășite încît nu se mai găsesc piese nici în cimitirele de avioane ca să le cîrpești! Și, minune, țara respectată rămîne Polonia!
Fie să fim!
Strict de dragul unui exercițiu simplu, hai să ne imaginăm că putem schimba personajele de la masă. Nu pe alea americane, pentru că John Bolton – de la Securitatea Națională și Rick Perry – secretarul pentru Energie știu exact de ce s-au așezat lîngă Trump. Dar, să zicem că-l putem schimba pe Iohannis. Că în locul lui ar sta ”haiducul politic cel tînăr” Liviu Pleșoianu. Explicîndu-i lui Trump poanta cu ”fie să fim”. Să fiți ce? – ar putea întreba Trump, în timp ce i-ar împinge în față hîrtiile pe care să-și pună semnătura ”haiducul cel tînăr”. Semnezi sau de mîine se cască iadul? Dintr-o dată, ”fie să fim” e doar apă de ploaie. Dar hai să-l schimbăm cu Viorica Dăncilă. You know, ză gender ecualiti, ză homosexualiti, ză migreișăn… Iar Trump i-ar zice: You sign here, here and here!
Deci principala noastră problemă nu e doar prostul suprem, ci faptul că e perfect interșanjabil cu oricare alt veleitar politic. Problema României este că îi consideră pe toți cei din zonă fie proști, fie dușmani, nu se poate înțelege nici cu țările Grupului de la Visegrad, nici cu Ucraina, nici cu Moldova, nici cu Bulgaria, austiecii sînt „hoți” pentru că le vindem mărfuri pe care aceștia le valorifică, rușii sînt comuniști etc. Iar „Grădina Maicii Domnului” e neprihănită și unică pe planetă. România nu are aliați. România refuză colaborările regionale. România nu are o politică externă.
Cînd nu mai e tot aia cărui Licurici i-o sugi
România a ajuns, fără să vrea, la o răscruce de drumuri. Și este prea impotentă ca să-și aleagă singură calea. Departe sînt zilele în care Băsescu a ales să „i-o sugă” Licuriciului Democrat de la Casa Albă. Celui care propovăduia multilateralismul și globalismul. Acum e alt Licurici, care e adeptul bilateralismului și valorilor conservatoare. A remarcat cineva din România? Sigur că nu! Avem o moluscă de ambasador, trimisă ca să ronțăie rahat pe la Wahington. Pe bază de troc politic. Avem vreun grup de lobby pe acolo, vreo misiune economică? Nici vorbă.
Taberele care s-au constituit, cît timp noi urlăm pe străzi că ciuma e nasoală, sînt Franța și Germania pe de o parte, cu serioase probleme economice, care își duc zilele de azi pe mîine și depind de piața rusească unde exportă în draci, și unde funcționează peste 5.000 de firme nemțești care au investiții directe de peste 1,6 miliarde de euro în 2017, și unde 500 de firme franțuzești au investit 17 miliarde de dolari în 2018, fără să mai spunem că depind și de bunăvoința chinezilor cu care, iată, tocmai intrăm într-un inexplicabil război economic. Nu în ultimul rînd, și Franța și Germania depind de piața internă a UE, fiind nevoite să își ajusteze pe creștere, în fiecare an, exporturile în această zonă, pentru a nu intra în deficit, șomaj etc. Iar noi, avem unica treabă să le achiziționăm produsele.
Avem, apoi, Europa Centrală, căreia i se adaugă țările din Balcanii de Vest și țările baltice, care au înțeles TOATE că Franța și Germania nu doresc nimic altceva decît să le spolieze, să le țină în subdezvoltare și să le utilizeze ca simple piețe de desfacere, în paralel cîntînd partitura frăției europene, în care unii sînt mult mai egali decît ceilalți. Ca atare, pe axa Polonia-Croația, americanii au găsit o breșă prin care să pătrundă cu gazul lichefiat american și cu instalațiile pentru regazeificare, ca să poată comercializa în întreaga zonă gaz ieftin american. Cel puțin, gaz mai ieftin decît cel rusesc. În paralel, americanii boicotează Nord Stram2, care dublează Nord Stream1 și care reprezintă legătura directă dintre Rusia și Germania – care își asigură peste jumătate din necesarul de energie tocmai de la taica Putin.
Ați ghicit, nici Putin nu caută să obțină „respect”, ci fix bani pentru gazele pe care le livrează.
Ceea ce ne spune acum Iohannis este că e OK să le dăm GRATIS gazul românesc americanilor, în condițiile în care România NU își acoperă propriul consum și IMPORTĂ! Pe bani! Pentru că respectul pe care ar trebui să îl acordăm noi, iată, nu-l caută nimeni.
Care e partea „pro”? Există un singur aspect pozitiv în tot „parteneriatul strategic”. Oprirea migrației, homosexualizării, globalizării, toate acestea fiind apanajul democraților americani și a partenerilor lor franco-germani și mai nou spanioli și nordici. Desigur, pentru a profita de orice parteneriat sau presupus parteneriat, ar trebui să avem oameni capabili la conducerea țării. Deocamdată nu e cazul.
În final, hai să vedem și cu cine a semnat Iohannis! Cu trimisul lui Dumnezeu. Trump a fost trimis pe Pămînt ca să se lupte cu chinezii și cu UE. O spune cu subiect și cu predicat. Da, Trump poate fi un bun președinte. Dar nu pentru români, ci pentru americani. Românii, însă, îl iubesc pe prostalăul de la Cotroceni…
”Alesul lui Dumnezeu” ca să lupte cu China și Uniunea Europeană
Autor: Ambrus Bela
Sursa: Samizdat