Astazi este mai putin greu decat… maine. Asta e singura realitate din Romania anului 2009. Teama milioanelor de romani care privesc ingrijorati la perspectiva alarmanta a pierderii locurilor de munca ar trebui sa provoace frisoane pe spatele unor alesi incompetenti si corupti. Prin aroganta si lupte pentru Putere nu poti salva Romania de o recesiune tot mai agresiva. La tot pasul vezi suferinta, dezamagiri, nemultumiri. Este greu pentru un proaspat somer sa fie optimist, sa considere ca viitorul ii va surade, intr-un final, si lui. Poate ca pana la un punct ar fi dispus sa accepte si sa inteleaga necesitatea disponibilizarii, a cresterii fiscalitatii, a scaderii nivelului de trai, daca acestea ar fi o cale intermediara spre iesirea din criza. Dar cat timp vezi ca decidentii zilei iti cer doar tie, somer, profesor, miner sau pensionar sa induri, in timp ce el continua sa nu renunte la niciun privilegiu de-al sau, revolta este fireasca. De dimineata pana seara, scandalurile se tin lant. Nu exista o singura masura economica, propusa de unul sau altul dintre partidele care compun Coalitia, care sa fie aprobata si de celalalt. De aici, inevitabil tensiunile cresc exponential, toate acestea pe fondul inrautatirii situatiei economice. Banii din sistemul juridic sunt insuficienti, la fel si cei din Sanatate, ca sa nu mai vorbim de faptul ca mii de Primarii din administratia publica risca sa ramana fara fonduri de luna viitoare. Unii manageri de spitale apeleaza la “cutia milei”, in incercarea de a obtine fonduri din sponzorizari sau de la populatia municipiului. Viata in Romania a devenit o drama pentru majoritatea cetatenilor. Exceptandu-le pe cele cateva mii de profitori din politica, de la Centru si din teritoriu, acompaniati “umar la umar” de clica grupurilor de interese care asteapta ca banii publici sa le fie din nou pusi la dispozitie dupa bunul plac, romanii o duc rau. Din ce in ce mai rau. Toate categoriile sociale sunt bulversate, se intreaba daca pot supravietui acestei crize. Din pacate, incompetenta si aroganta liderilor politici au adus Romaniei mai multa suferinta decat insasi recesiunea. Ar fi fost indiscutabil greu sa traversezi o asemenea perioada critica, dar strangerea randurilor si vointa politica de a depasi orgoliile marunte si interesele de partid, ar fi redus cu mult impactul recesiunii. Iar populatia ar fi suportat mai usor somajul, falimentele si decredibilizarea institutiilor, in conditiile in care ar fi vazut ca la nivel politic exista interes (nu interese!) in identificarea unor masuri economice capabile sa dea un raspuns ferm crizei economice. Din pacate, si de aceasta data politicul nu si-a putut depasi conditia mizera in care se gaseste. Se multumeste sa se afunde si mai mult in mocirla compromisurilor. Lupta pentru obtinerea functiei de presedinte reprezinta singura prioritate a partidelor. Pentru atingerea acestei tinte nimic nu este prea putin, iar pretul aruncarii Romaniei in derapaj economic si social, platit cu ochii inchisi. Premierul a anuntat ca isi va asuma raspunderea pe legile Educatiei pe 2 septembrie. PSD respinge categoric aceasta varianta. Este greu, insa, de crezut ca guvernul va pica la inceputul lunii viitoare. Nici PD-L si nici PSD nu isi permit luxul ca acum, in preziua prezidentialelor, sa intre in Opozitie. Campania din toamna va fi una anevoioasa, in care sumele aruncate in lupta pot face diferenta. Iar logistica unui partid aflat in Opozitie nu poate rivaliza cu cea a unuia care are acces la fondurile publice din postura de partid aflat la guvernare. Dincolo de declaratiile sforaitoare care au invadat spatiul public, ambele formatiuni isi cunosc foarte bine interesele. Compromisul va functiona si de aceasta data. Iar “interesul national” va fi folosit ca un scut in spatele caruia se vor ascunde orgoliile de partid. Coalitia nu se va rupe. Va continua sa functioneze cu “eficienta” cu care ne-a obisnuit. Pana la prezidentiale, concubinajul politic, unul contra naturii, va continua. Cu consecinte devastatoare pentru milioanele de romani. Cu fiecare zi, falimentul economic este tot mai aproape. Cu carpeli financiare, cu imprumuturi uriase pe care le va plati tot populatia, cu un program de guvernare impotent, cu lupte pentru Putere interminabile, dezastrul este din ce in ce mai aproape. Zilele ramase pana cand populatia isi va cere drepturile in strada se imputineaza…
