“Apelul la FMI nu trebuie considerat o pastila magica, care rezolva toate problemele” Joydeep Mukherji, analist-sef Standard & Poor’s.
Exista o serie intreaga de jurnalisti si politicieni care sunt convinsi de faptul ca FMI este o organizatie caritabila. Mai mult decat atat, exista politicieni care considera ca ideile si viziunea economica a Fondului sunt de o calitate imbatabila. Aceste mituri sunt foarte daunatoare pentru clasa politica si pentru societatea civila. Atat electoratul cat si clasa politica trebuie sa inteleaga urmatoarele aspecte: FMI nu este o organizatie caritabila si FMI este o organizatie care a facut mai multe experimente nefericite cu o serie de economii ale tarilor emergente.
Atunci cand se analizeaza propunerile FMI, trebuie luat in calcul faptul ca FMI, in cateva randuri, a comis erori grave de gestiune cu consecinte sociale si economice dezastruoase. Chiar si in situatii relativ obisnuite, Fondul a reusit sa destabilizeze economiile in care a intervenit. Datorita dimensiunii crizei economice care a afectat intreaga lume, FMI a facut un cadou nesperat pentru guvernul Boc prin acceptarea utilizarii de credite pentru plata salariilor si pensiilor. Credem ca motivatia oficialilor Fondului nu a fost una umanitara, ci una pragmatica. Consideram ca cel mai probabil, expertii FMI stiu perfect ca o astfel de cheltuiala a banilor imprumutati este una inutila si periculoasa, insa au dorit sa-si imbunatateasca imaginea publica la nivel mondial, prin acordarea permisiunii de utilizarea banilor Fondului intr-un scop aparent social.
Din momentul in care guvernul Boc a cerut schimbarea destinatiei banilor de la FMI, economistii Fondului au obtinut un levier de negociere cu coalitia de guvernare. Este posibil ca din perspectiva Fondului, pentru a obtine controlul de facto asupra puterii politice din Romania, redirectionarea a doua miliarde de Euro nu reprezinta un cost prea mare. Imediat dupa acceptul de plata a pensiilor si salariilor cu banii imprumutati, FMI a inceput sa impuna masuri dure in vederea reducerii cheltuielilor bugetare. In acest sens merita mentionat urmatorul aspect foarte important al logicii economistilor de la FMI: decidentii Fondului sunt economisti cu legaturi stranse in sferele bancare de pe Wall Street. Oficialii Fondului nu sunt justitiari, procurori sau jurnalisti de investigatie. In ciuda afirmatiilor oficiale, aspectele de coruptie, democratie si transparenta nu intra in zona de preocupari ale FMI. In decursul istoriei tumultoase a Fondului, acesta a sprijinit financiar inclusiv dictaturi militare, regimuri de oligarhi corupti si chiar o tara care avea in frunte un presedinte-canibal. Scopul acestei incursiuni punctuale in istoria FMI este de a demonstra ca Fondul nu se va ocupa de reducerea spagilor si contractelor bugetare care deservesc clientela clasei politice. Din perspectiva economistilor de la Washington, acest lucru nu le intra in fisa postului. Scopul celor de la FMI este reducerea cheltuielilor bugetare, iar modul prin care va fi atins acest obiectiv nu ii priveste.
Evident, in aceasta situatie, clasa politica, avand o justificare perfecta data de cerintele FMI, va reduce cheltuielile bugetare prin concedieri masive, reduceri de salarii si alte actiuni cu caracter anti-social. Din perspectiva intereselor Fondului, nu exista nicio diferenta intre diferitele strategii de reducere a cheltuielilor bugetare. Totodata, cu cat tensiunea sociala este mai inalta, cu atat clasa politica este mai dependenta de deciziile expertilor FMI.
Interesele strategice pe care le urmareste cel mai mare creditor al Romaniei nu sunt congruente cu interesele statului roman. In urmatoarele luni, odata cu inrautatirea si mai substantiala a situatiei economice, vom asista la lansarea in campul informational a unor propuneri “marca FMI”, care vor arata in mod clar motivatia acordarii imprumutului de 20 de miliarde de Euro si permisiunea utilizarii unei transe pentru plata salariilor si pensiilor. In spiritul politicilor economice ultra-liberale pe care le promoveaza Fondul, guvernul se va confrunta cu cereri insistente de a privatiza imediat cateva active-cheie ale statului. Printre activele vizate vor fi: Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, complexele energetice Craiova, Rovinari, Turceni, Transelectrica, posibil RADET si CFR.
Dorinta lui Traian Basescu de a mentine cu orice pret aparenta unei economii functionale pana la alegerile prezidentiale se va dovedi extraordinar de costisitoare pentru stat si pentru fiecare cetatean. Conceptul-cheie al reformelor economice impuse de FMI este “liberalizarea”. Pentru ca noii proprietari (straini), ai producatorilor de gaz si energie electrica sa poata obtine profit substantial din achizitiile facute (pe doi bani) statul va trebui sa renunte la tarifele sociale la energie termica si energie electrica. In numele “liberalizarii si eficientizarii economiei”, gazul autohton va fi vandut la un pret egal cu pretul gazului importat. Pentru a compensa pierderile de venituri la buget din cauza privatizarii complete a sectorului energetic (si nu numai), FMI va cere disponibilizari masive in sectorul bugetar. Reducerile de 20% care astazi ingrozesc sindicalistii vor parea mici ajustari in comparatie cu reducerile pe care le va opera guvernul dupa alegerile prezidentiale. Problema este ca nimeni din monstruoasa coalitie nu este impotriva acestui scenariu. Atat timp cat contractele privilegiate ale clientelei politice vor fi pastrate, clasa politica va protesta doar de ochii lumii. Este posibil ca FMI va reduce din “alocatia bugetara” a “baietilor destepti”, dar nu prea mult. Pana la urma, un colonizator eficient si civilizat are nevoie de niste bastinasi servili pentru gestionarea coloniei.
In perioada imediat urmatoare vom vedea daca poporul roman este dispus sa accepte un astfel de viitor.
sursa: cronicaromana.ro