Pachetul legislativ în pregătire cuprinde o serie de reglementări restrictive, pe care unii ziarişti le-au calificat “ungaro-putiniste”. Restricţiile nu se referă numai la sectorul public al presei, ci şi la cel independent, incluzând internetul.
Dacă legea va fi votată, Ungaria, afirmă analiştii, se va întoarce cu 100 de ani în urmă, deoarece unele prevederi par copiate după cele existente în 1913. Printre propunerile cuprinse în pachet figurează crearea unui organ de supraveghere a mass-media publice, respectiv posturile publice de televiziune şi radio, postul TV Duna şi agenţia de ştiri MTI.
Control asupra numirilor şi a banilor
Denumit Oficiul Naţional pentru Media şi Comunicare, acest organism ar urma să fie condus de aşa numitul Consiliu pentru Media. Numirea preşedintelui Oficiului va reveni premierului şi va fi supusă votului parlamentului. În condiţiile în care Fidesz (partidul premierului Viktor Orban) deţine o majoritate de două treimi, nimeni nu se îndoieşte de orientarea politică a viitorului şef al Oficiului şi de controlul pe care îl va exercita Fidesz.
În plus, deţinătorul postului numeşte şi preşedintele Consiliului pentru Media. Este adevărat că membrii Consiliului ar urma să fie aleşi de cele patru fracţiuni parlamentare, dar, în cazul în care nu se obţine consens, şi aceştia vor fi aleşi de parlament cu o majoritate de două treimi. Mandatul celor numiţi în aceste funcţii ar urma să fie de nouă ani. Preşedintele Consiliului pentru Media numeşte directorii financiari care vor administra fondurile mediei publice şi în acest context analiştii vorbesc de o renaţionalizare a bunurilor lor, inclusiv clădiri şi terenuri în centrul Budapestei în valoare de zeci de miliarde de forinţi, scrie “Nepszava”.
Este posibil să se formeze un fel de buget comun, banii fiind repartizaţi după bunul plac al administratorilor fondurilor, susţin instituţii ale societăţii civile preocupate de libertatea presei. Tot Consiliul se va ocupa şi de împărţirea frecvenţelor radio care până acum se făcea prin concurs.
Revin indicaţiile preţioase?
Însă în pachetul legislativ există propuneri care ar determina reglementarea conţinutului celor publicate în presa privată, de pildă obligaţia informării unitare, anumite ştiri urmând să apară în toată media, indiferent de genul publicaţiei sau suportul său material.
Reglementările se extend şi la domeniul internetului. Cu siguranţă că în sectorul public vor apărea articole comandate, în favoarea puterii, apreciază analiştii unguri.
Dar cea mai controversată prevedere se referă la dreptul de replică. Potrivit proiectului de lege, acest drept nu se va folosi numai în cazurile de informare falsă, sau atac nejustificat la persoană, ci va fi mult mai extins. Practic, oricine se consideră jignitde o publicaţie, (chiar dacă nu a fost cazul) poate scrie un articol de răspuns, ceea ce ar duce la ocuparea excesivă a spaţiului. Această prevedere s-ar aplica şi spaţiului virtual, până şi blogurilor. Un articol de lege similar a existat în legea presei ungare din 1913, când prim-ministru de-atunci, Istvan Tisza, a considerat că presa este “prea liberă”.
Specialişti în media susţin că cel puţin aceste ultime propuneri sunt neconstituţionale, încălcând şi legislaţia UE. Ca să evite respingerea pachetului de către preşedintele Laszlo Solyom, guvernul a decis să trimită acum spre dezbatere şi pentru vot numai prima parte a pachetului, cea privind reorganizarea sistemului. Abia la toamnă se vor pune în discuţie prevederile referitoare la conţinutul media, dar atunci şeful statului va fi un om al Fidesz.
Proiect controversat în România
Şi în România există un proiect de lege extrem de controversat ce vizează presa publică. Potrivit Proiectului pentru noua lege a SRR şi SRTV, Preşedinţia României, Academia Română, Uniunea Scriitorilor, UNITER ar trebui să trimită câte două propuneri pentru Consiliul de Administraţie al fiecărei instituţii.
O altă propunere a legii iniţiate de Raluca Turcan este ca Parlamentul să voteze componenţa CA-urilor Radioului şi Tele viziunii publice, dar şi ca preşedinţii consiliilor să fie aprobaţi prin votul parlamentarilor. În plus, comisiile de specialitate din Parlament pot propune demiterea Consiliilor SRR/SRTV.
Vechile metehne revin în fostul lagăr socialist
Potrivit raportului privind libertatea presei făcut de organizaţia neguvernamentală americană Freedon House şi publicat luna trecută, în Europa de Vest, doar Italia are o presă “parţial liberă”, dar în Europa de Est lucrurile nu stau deloc bine.
În Serbia s-au înregistrat cazuri de vandalizare a sediilor unor instituţii media, cum a fost cazul postului de radio independent B92 care avea altă politică decât cea guvernamentală faţă de independenţa Kosovo. În Croaţia, publicarea unor investigaţii despre crima organizată şi corupţia din ţară i-a adus moartea lui Ivo Pukanici, proprietarul săptămânalului „Nacional”. În Bulgaria, site-ul opasnite.net a fost închis după ce a publicat o anchetă despre cazurile de corupţie din poliţie.
Criza aduce autocenzura
După venirea la putere a guvernului Borisov, satira politică a cam dispărut de la posturile TV. Premierul Borisov a declarat că el ar putea închide cu uşurinţă presa deranjantă, dar nu a făcut acest lucru până acum din cauza posibilelor complicaţii cu UE. Deşi nu există cenzură, jurnaliştii se plâng de presiuni indirecte, prin mijloace economice. În Ucraina, cenzura, înlăturată odată cu „revoluţia portocalie”, revine treptat la postul ucrainean de televiziune după alegerea lui Viktor Ianukovici la preşedinţie.
„Sunt semne de cenzură impusă de autorităţi”, susţine redactorul-şef al revistei „Telekritika”, Natalia Ligaciova. „Acoperirea subiectelor duce lipsă de echilibru. Trebuie spuse lucruri bune la adresa puterii sau nu trebuie spus nimic”, a precizat ea. În plus, jurnaliştii ucraineni, care se tem că îşi vor pierde jobul, practică autocenzura. Cât despre Rusia şi Belarus, aici situaţia este şi mai neagră. (Viorica Marin)
Eva Galambos
sursa: adevarul.ro