Rezultatul? Și mai mulți dezinformați și, cu un termen teologic, și mai multă sminteală. Un exemplu ce ne-a fost readus de curând la cunoștință este un videoclip cutremurător – dar, desigur, depinde și în ce sens cutremurător. Despre, nici mai mult, nici mai puțin, „prezența crucii lui Baphomet pe bisericile ortodoxe”!
Am urmărit cele câteva minute de imagini asistate de muzica pătrunzătoare din „Carmina Burana”. Evident, autorul videoclipului, desigur auto-considerat ortodox, habar nu are ce este „Carmina Burana”, o colecție de cântări „profane” cu titlul „Cântece păgâne/seculare pentru cântăreți și cor spre a fi cântate cu instrumente și imagini magice”. Carl Orf compune muzica acestei părți din „Triumf”-ul său, care mai include poemele erotice – în special lesbiene – ale lui Catullus și partea finală, „Triumful Afroditei”. „Roata Fortunei”, care domină structura din „Carmina Burana”, este înconjurată de expresia „Regnabo, Regno, Regnavi, Sum sine regno” – „Voi domni, voi domni, voi domni, sunt fără regat”. Cine dorește să se informeze mai departe despre mistica total păgână a acestei compoziții o poate face. Semnificativ este că autorul videoclipului o pune ca fundal protestului sau avertismentului său față de ceea ce numește „crucea lui Baphomet(Satan)pe turlele bisericilor românești”.< >Videoclipul începe cu o imagine simplă, a Crucii cu trei brațe. Pe care o declară „Crucea lui Baphomet”. Era de așteptat ca această afirmație să fie susținută de dovezi. „Dovezile” care urmează sunt însă de o lipsă de valoare uluitoare. Prima este… folosirea acestei cruci de către „The Royal Order of the Red Branch of Eri”, un vechi ordin masonic. Ceea ce, evident, nu dovedește nimic, știut fiind că ordinele masonice au preluat o mulțime de simboluri creștine, vechi-mozaice și altele. Aici intră felurite forme ale crucii, de la crucea latină la crucea treflată, dar și Biblia și altele asemenea.
Urmează, la același nivel de lipsă de seriozitate – ca să fim delicați – o altă stemă masonică, după care un titlu mare: „Crucea lui Baphomet folosită în masonerie”! Adică autorul nu știa că primele două steme sunt masonice?? Nu este clar ce a gândit autorul, dacă a gândit, dar urmează o serie de masoni în uniformă, având și crucea cu trei brațe între însemne. Prezentați cu mare pompă de videoclip. Evident, mai au și frunze – oh, și ele prezente în bisericile ortodoxe! –, vulturi – și ei prezenți în bisericile ortodoxe – dar și alte simboluri. Care, totuși, nu-l interesează pe autor. Acesta prezintă drept cruce cu trei brațe și o cruce „cu ramuri”. După care urmează asocierea „Crucea cu trei ramuri” – „Baphomet”. Cum? Întâi prin însoțirea pe un document satanist între o semnătură a lui Aleister Crowley, care se auto-denumise Baphomet (precizare lipsă în videoclip), și Crucea cu trei ramuri. E drept că dedesupt aceeași cruce însoțește alt nume, dar cum nu este cel vizat de autor, nu este băgat în seamă. Alte două documente sunt aduse ca exemplu, după care urmează „dovada supremă”: un afiș cu un demon, poreclit de desenator „Baphomet”, și incluzând două „Cruci cu ramuri” cu trei brațe. Afișul este prezentat apoi și alb-negru, după care urmează explicația: un fundal alb, cu trei cruci (simplă, cu două brațe și cu trei brațe), însoțite de „explicații” în limba engleză. Care ar fi explicațiile? „Crucea simplă” = „Single Cross = Single strand of DNA that we symbolically recive from Christ after death. This is the „Arms of Jesus”.
„Crucea cu două brațe” (poreclită în imagine și „Cross of Lorraine”) =„Double Cross = Two strands of DNA. You are HERE. Caught between Heaven and Hell. Choose one: the arms of Jesus of the arms of Satan”.”
„Crucea cu trei brațe” (aici simplă, fără ramuri, și poreclită „Crucea lui Baphomet”) = „Triple Cross = Three strands of DNA that we PHYSICALLY receive through Transhumanism. This is the „Arms of Satan”.”
(Am păstrat aici coloritul și „caps lock”-ul original.)
După această „explicație” urmează încă una, în care un „slash” – o liniuță aplecată spre dreapta – tăiat(ă) de trei liniuțe orizontale este declarat(ă) a fi „Cross of baphomet” (cu „b” mic, de această dată): „This is the symbol of baphomet or mendes. It was worn by top occultists such us satanist Albert Pike and appears on much Freemasonry 33rd degree note paper in slightly modified form”. Ne oprim puțin aici, pentru că merită să observăm profunda lipsă de logică a autorului videoclipului.
În primul rând, pe de-o parte se pretinde că prin „Crucea cu două brațe” s-ar simboliza prinderea omului între Cer și Iad, între „brațele lui Iisus” și „brațele lui Satan”. Trecem acum peste absurdul acestei (răs)tălmăciri a Crucii cu două brațe. Dar nu putem să nu ne mirăm că dacă în această cruce „brațele lui Satan” sunt, în viziunea autorului, semnificate printr-o linie – cealaltă aparținând, după el, „brațelor lui Iisus” – în „Crucea cu trei brațe” dintr-o dată toate trei liniile simbolizează, netam-nesam, „brațele lui Satan”; devenite, dintr-o linie, trei. De ce? Că așa vrea autorul! Nicio logică, nicio motivare, iar autorii videoclipului preiau aberația drept adevăr absolut!
O altă contradicție evidentă este între afirmațiile din cele două definiții succesive. Prima dată se pretinde, atenție!, că Transumanismul este cel care „fizic” a dat lumii „Crucea cu trei brațe”. Concepția numită „Transhumanism” apare cel mai devreme în 1923, și doar în fază incipientă, fiind dezvoltată real și pe larg mult mai târziu (din 1957 încolo). Albert Pike, pe de altă parte, moare cu peste trei decenii mai devreme, în 1891! Iar folosirea Crucii cu trei brațe de către masonerie este mult mai veche! Ceva mai apoi videoclipul îi atribuie același semn și lui Aleister Crowley, mort și el cu zece ani înainte de lansarea termenului de „Transhumanism”, chiar dacă puțin mai apropiat temporal de el decât Albert Pike sau ordinele masonice de secol al XVIII-lea. Oricum, contradicția nu este observată nicio clipă de autorul (autorii) videoclipului. Nici măcar atunci când prezintă, chiar ei, o poză a lui Albert Pike cu acea cruce, în plin secol al XIX-lea, cu 100 de ani înainte de apariția „Transumanism”-ului…
Merită observat aici faptul că nu toate datele sunt parte ale unei culturi generale normale. Ca urmare, nu este o vină sau o crimă să nu le cunoști. Vina – care poate deveni, uneori, crimă[1] – este să nu verifici datele! Iar să nu observi contradicțiile imediate între afirmații este extrem de grav. Și nu mai ține de cultura generală, ci de capacitatea minimală de a gândi, de a analiza. Lipsa acestei capacități poate fi o vină – dacă nu a fost dezvoltată din nepăsare sau lenevie – dar poate fi suplinită prin bun-simț: nu mă arunc la concluzii, cu atât mai mult la răspândirea concluziilor, ci apelez la cei care au discernământul necesar.
Dar dovezi, ceva, există? „Dovezile” prezentate de videoclip mai departe sunt într-adevăr cutremurătoare. Pentru că dovedesc lipsa de bun-simț și discernământ a autorului videoclipului și privitorilor ce au acceptat ideile prezentate (eventual dând și like):
Pe aceeași melodie păgână, care însoțește tot videoclipul, se prezintă… cruci de pe biserici și mânăstiri ortodoxe. Inclusiv de pe Mânăstirea Antim sau Curtea de Argeș! Adică locașuri de cult construite cu sute și sute de ani ÎNAINTE de apariția masoneriilor, a lui Albert Pike, a transumanismului și altor manifestări de acest fel!!!
Adevărul? Crucea cu trei brațe și crucea cu două brațe sunt simboluri creștine vechi. Crucea cu două brațe are mai multe simboluri, unul dintre ele fiind acela al celor două firi ale Mântuitorului: Dumnezeu și om.
Prima formă a crucii cu trei brațe este o variantă a hrismei, o unire între „Crucea Sfântului Andrei” („X”) și „Crucea latină” (simplă), formă în care cele trei brațe sunt încrucișate.
– lemnul pe care au stat brațele lui Hristos, lemnul pe care au stat picioarele Lui și plăcuța de deasupra capului Său;– prin Sfânta Treime a venit (și vine) mântuirea și harul;
– „Unul din Treime s-a răstignit pentru noi”;
– „Dumnezeu s-a întrupat și s-a răstignit pentru noi”;
– „Cel ce s-a răstignit (pentru noi) este Împărat, Arhiereu și Învățător”;
etc.
Această ultimă interpretare a făcut din Crucea cu trei brațe o preferată a Catolicismului sau, mai bine zis, a Papalității, care a folosit-o masiv de-a lungul veacurilor[2].
Ca urmare, Crucea cu trei brațe a intrat în tradiția locală a multor țări, ca Irlanda sau Scoția, de pildă, fiind ulterior preluată și de masoneriile zonale.
În spațiul românesc și Crucea cu două brațe și Crucea cu trei brațe au fost bine reprezentate, mai ales în troițe, dar și prin crucile bisericilor, proclamându-se astfel și deplinătatea Ortodoxiei.
Merită făcută aici o observație simplă: interpretările aberante ale Crucii cu două brațe și respectiv ale Crucii cu trei brațe sunt firești unei lumi protestante în care Crucea este un exotism puțin cunoscut. Dar pentru lumea ortodoxă, în care Crucea este o permanență, asemenea răstălmăciri sunt mai mult decât ridicole. O simplă vizitare a expoziției „Puterea Crucii” ori, și mai ușor, o căutare pe Google (ex.: „troiță”) este de ajuns pentru a arăta bogăția uluitoare de reprezentări ale Crucii în cultura română profundă și în Ortodoxie în general. Reprezentări care, ajunse în Occidentul desacralizat, pot căpăta, evident, cele mai aberante „interpretări”.
De asemenea, folositoare ar fi și o vizită pe site-ul cimec.ro, spre a se vedea acolo forme ale crucilor de mână – și nu numai – atestate de-a lungul istoriei românilor.
La Mânăstirea Putna există, de pildă, o cruce de mână cu trei brațe realizată pe la 1566 (http://www.putna.ro/Cruce-s3-ss5-c1-cc2.php), adică înainte cu două secole de înființarea masoneriei.
În jur de 1600 este datată crucea de masă – folosită în Sfântul Altar – pe care o deține Muzeul Național de Istorie și o prezentăm alăturat.
(Poate fi văzută și pe internet, pe site-ul oficial al Institutului Național al Patrimoniului, la adresa http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=Cruce—Cruce-de-altar&k=5D59CE55448D4BB19C6860D6DCA4FD60).
Tot pe site-ul cimec.ro[3]poate fi admirată și această originală cruce cu trei brațe realizată la 1624 și aflată în muzeul Mânăstirii Dragomirna din Jud. Suceava.
După cum se poate constata chiar și din această sumară prezentare, crucea cu trei brațe[4]și crucea cu două brațe sunt mult anterioare prostiilor apusene de secol XX (de gen „Transhumanism” sau Aliester Crowley), și chiar înființării masoneriilor[5].
De altfel până și videoclipul amintit dovedește acest fapt, contrazicându-se singur, atunci când prezintă crucile unor biserici și mânăstiri monument istoric, vechi de sute și sute de ani[6].
Este de remarcat, vorbind pe față despre stupiditatea izbitoare a videoclipului, faptul că nici o clipă nu se încearcă vreo incursiune istorică serioasă și nici cea mai mică argumentare pentru vreo legătură între „Baphomet” și cruce.
Ar fi aflat că singura legătură între „Baphomet” și cruce până în atât de bolnavul secol XX au fost acuzațile aduse în secolul al XIV-lea Cavalerilor Templieri de a-l venera pe „Baphomet” și a scuipa și urina pe cruce în cadrul ritualurilor lor.
Folosirea unor forme ale crucii drept simboluri sataniste ține de incultura și superificialitatea profundă a secolului XX, când unele tipuri de cruce sunt preluate din diferite motive de sataniști. De exemplui Aleister Crowley va prelua Crucea cu trei brațe exact pentru a se pretinde pe el „domn, învățător și preot”, substituindu-se lui Christos. În același fel, grupări de inculți proclamă „crucea inversă” drept „cruce satanistă”, deși în fapt ea este Crucea Sfântului Apostol Petru. Acesta a cerut, în secolul I d.Chr., să fie răstignit cu capul în jos, socotindu-se nevrednic de a fi răstignit asemenea Domnului de care se lepădase cândva. Cererea lui fiind acceptată de către rmani a pecetluit apariția „Crucii întoarse” în simbolistica creștină. După cum am arătat, ea mai era numită și Crucea Sfântului Apostol Petru.
Pe aceeași linie se află și confuzia între „Ochiul Atoatevăzător” în iconografia creștină și respectiv în cea masonică. Deși nu este un simbol des folosit, acest „ochi” este totuși o prezență constantă în iconografia creștină încă de la începuturi, în diferite forme.
Astfel, în primele secole creștine el apare mai ales prin reprezentareapăunului, un simbol paleocreștin astăzi aproape uitat.
Erau două pricini pentru care păunul devenise un semn al creștinilor, alături de pește, cruce și altele asemenea: mulțimea ochilor din coada păunului, simbolizând atotcunoștința și purtarea de grijă (pronierea) lui Dumnezeu și, de asemenea, opinia după care carnea de păun nu ar putrezi (amintind astfel de faptul că Hristos nu a gustat stricăciune). Existau, totodată, și temeiuri biblice, începând poate cu strigătul lui Moise „Deci, de am aflat bunăvoință în ochii Tăi, arată-Te să Te văd, ca să cunosc și să aflu bunăvoință în ochii Tăi și că acest neam e poporul Tău” (Ieșirea 33.13) prin care se răscumpără cumva ascunderea lui Adam și Eva de Dumnezeu (Facerea 3.8).
Fără a face aici o prezentare exhaustivă a subiectului, menționăm că „Ochiul lui Dumnezeu” apare de-a lungul veacurilor în iconografia creștină, devenind tot mai popular de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Ca urmare, este preluat și de masoni, începând cu anul 1797, când este acceptat pentru prima oară ca simbol masonic. În creștinism „Ochiul lui Dumnezeu” apare într-un nor, sau/și înconjurat de raze, ori într-un triunghi cu sau fără raze (simbol al Treimii). În masonerie se preferă includerea într-o piramidă, fără ca celelalte variante să lipsească, însă. O prezență semnificativă a „Ochiului lui Dumnezeu” o constituie însemnul heraldic pe care și-l alege orașul Braslau – ortodox pe atunci, într-o țară dominată de catolicism – la anul 1500. Semnul este acceptat și de 
Agitația teribilă a unora, nopțile nedormite din pricina presupuselor comploturi care „introduc simboluri satanice în Biserică pe ascuns”[7], neputința de a se mai duce la biserică a altora[8]și multe altele asemenea sunt roadele unor asemenea pripeli, în care aroganța – „eu știu!” – a înlăturat porunca sfăturirii, întrebării, cercetării.Sub unul dintre videoclipurile despre așa-zisa „cruce a lui Baphomet” de pe bisericile ortodoxe se află un text remarcabil:
“Acest clip nu este o propagandă sectară! Feriți-vă de penticostali, protestanți, mormoni și alte secte pseudo-creștine, care duc la pieirea sufletului. Autorii acestui clip sunt ortodocși, botezați din naștere, și nu doresc sub nicio formă denigrarea ortodoxiei, ci doar prezentarea unor simple observații cu privire la noile cruci montate pe turlele Sfintelor Biserici Ortodoxe și implicarea francmasonilor în renovarea lor, introducând simboluri cu caracter ocult și ezoteric. Vă mulțumim!
Crucea clasică a Mântuitorului Iisus Hristos fost înlocuită cu cea a lui Baphomet, ca să ne închinăm diavolului fără voia noastră.
O puteți vedea pe turlele bisericilor renovate sau recent construite.
Deși poate avea diferite stilizări, crucea lui Baphomet este reprezentată de intersecția unui braț vertical cu trei brațe orizontale, cel din mijloc fiind mai mare decât celelalte două, care sunt egale.”
Poate că autorii videoclipului respectiv nu au dorit denigrarea Ortodoxiei, nu avem cum să știm, dar asta au făcut! Au denigrat Ortodoxia, au denigrat un străvechi simbol creștin, Crucea cu trei brațe, au aruncat acuzații în spatele Bisericii și a constructorilor de biserici ortodoxe, au aruncat cu noroi în preoții bisericilor care au Crucea cu trei brațe, au proclamat drept adevăruri minciuni.
Totul bazat pe ce?
Pe o preluare fără cercetare, fără discernământ și fără sfătuire a unor așa-zise informații („simple observații”) culese de pe internet. De origine evident ne-ortodoxă, neo-protestante sau chiar neo-păgâne. Adesea de o absurditate evidentă, contrazicându-se radical și dovedind o lipsă profundă a gândirii și a seriozității. Dezinformări.
Această atitudine ne-ortodoxă, lipsită de discernământ, duce la noi forme de iconoclasm, de denigrare a simbolurilor creștine. Spre auto-distrugere, spre bucuria unor răuvoitori, spre smintirea multora. Pentru că aplicarea reflexului internaut „am văzut/citit/auzit pe net, deci așa este”, nu poate să conducă decât la rătăcire și sminteală.
Soluția?
Destul de simplă!
În locul aruncării în căutări pe internet spre a „descoperi” acolo conspirații și acțiuni oculte de tot felul, să ne cheltuim timpul învățând serios.
De la „Sfânta Scriptură” și „Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă” – cărți fundamentale pe care mult prea mulți dintre ortodocși nu le cunosc decât cel mult după nume sau copertă – până la muzeele de istorie și etnografie, sunt nenumărate surse serioase. Din care putem să culegem învățătură, cu discernământ și duhovnicească sfătuire, după îndemnul Sfântului Vasile cel Mare: după cum aleg albinele nectarul și polenul din flori. Căci strigă încă străbunilor noștri Sfântul Apostol Pavel, cu glas ce și azi se aude pentru cine ascultă Scriptura:
„Aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult și mai mult, întru cunoștință și întru orice pricepere, ca să cercați voi cele ce sunt mai de folos și ca să fiți curați și fără poticnire în ziua lui Hristos plini de roada dreptății, care este prin Iisus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.” (Filipeni 1.9-11)
și „Toate să le cercați, țineți ce este bine!” (I Tesaloniceni 5.21)
Ce deosebire între această poruncă de „a cerca toate” – a pune la încercare, a verifica dacă este bun și adevărat – și graba unora de a primi fanteziile și bârfele de pe internet, din presă, din televiziune etc.!
Și cum ai putea să deosebești ce este bine de ce este rău, ce este adevărat de ce este minciună, fără să cunoști Binele și Adevărul?
Deci, din nou o spunem, să ne aplecăm asupra „Sfintei Scripturi” și patristicelor sale tâlcuiri – începând cu „Omiliile la Matei” ale Sfântului Ioan Gură de Aur și „Tâlcuirile la Psalmi” ale Sfântului Vasile cel Mare –, să ne aplecăm asupra „Învățăturii de Credință Creștină Ortodoxă” și celorlalte comori de spiritualitate și istorie ortodoxă. Vom căpăta astfel, cu binecuvântată osteneală, acea cunoaștere și pricepere plină de har care poate să ne țină curați și fără poticnire în ziua lui Hristos, plini de roada dreptății care este prin Iisus Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
[1] De pildă, vina de a nu cunoaște devine crimă atunci când fără verificare – judecător nedrept – preiei informațiile și le folosești pentru acuzații și insulte. Ceea ce poate duce la lucruri extrem de grave, de la sminteli, certuri și ură până la atacuri violente și chiar ucideri.
[2] Aceasta deoarece pretenția de a fi „locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” aducea papilor și pretenția de a deține cele trei funcții hristice: de învățător, arhiereu și împărat. Legătura cu cele trei coroane papale este evidentă. O formă a Crucii cu trei brațe, dar cu cel de jos înclinat, apare preferențial în spațiul rusesc.
[3] http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?tit=Cruce–Moesiu-Gligorie-atribuit–Cruce-de-procesiune&k=732624C551CB493882CB6A132BC35D4B
[4] Nu am amintit aici despre „Crucea romană”, o formă de cruce cu trei brațe pe amândouă dimensiunile, orizontală și respectiv verticală. Formă și mai răspândită în cultura profundă românească… la pagina
[5] Dincolo de pretențiile aberante ale unor masoni de a găsi originile masoneriei în Avraam, piramidele egiptene, Solomon, Hiram, Cavalerii Ioaniți etc., adevărul este că prima masonerie din lume, masoneria britanică, se înființează la 1717, iar primele loji sunt înființate de fanarioți în Țările Române pe la 1734-1735.
[6] Și crucea cu două brațe, și crucea cu trei brațe – pe nedrept numită „papală” – fost folsite în arhitectonica bisericească și arta religioasă a Țărilor Române în secolele XIV-XVII. Alături de crucea treflată, crucea romană, crucea rusească și multe alte tipuri ale Crucii, într-o bogăție nespus de mare de forme și tipuri. Din care, de altfel, s-a inspirat și Horia Bernea în realizarea uluitoarei expoziții „Puterea Crucii” de la Muzeul Țăranului Român.
[7] Uitându-se că diavolul dorește lepădare directă, pentru că ceea ce este din neștiință cu ușurință este acoperit de iubirea lui Dumnezeu (I Timotei 1.13).
[8] Adevărată despărțire de Dumnezeu din pricina smintelilor! Ce înseamnă să crezi fără să cercetezi!
Autor: Pr. Mihai-Andrei Aldea
Sursa: Active News