Site icon gandeste.org

Portavocea si Liderul Providential

Dinca Gogosarul a impus portavocea ca o componenta de baza a oricarei aparitii publice importante in perioada imediat dupa Revolutie. N-aveai portavoce, nu erai om. Nu erai om, nu te bagau in seama ziaristii si nu faceai valuri. Nu te baga nimeni in seama, degeaba te numeai revolutionar caci, inca de atunci, termenul incepea sa se demonetizeze rapid si sa anunte degenerarea intr-o afacere sordida.

Numai ca Dinca Gogosarul, chiar daca a avut intuitia de geniu a fo­losirii portavocii ca element sim­bolic al revoltei fata de con­stran­gerile puterii, n-a putut, sau n-a apucat s-o foloseasca decat la un nivel primar. Acum insa, ideea portavocii revine in forta, dar nu ca semn al revoltei, ci ca un fel de mijloc sui-generis de a simula o apropiere de oameni in momente de criza. Microfonul, carevasazica, e ceva asimilabil cu salile de sedinta, cu momen­tele festive sau inaugurarile cu lautari. La portavoce insa, fireste, e cu totul altceva. Esti, sau ma­car dai senzatia ca ai vrea sa fii alaturi de oameni si ca ai fi de-al lor, mu­­rind de grija lor si gata sa versi chiar si o lacrima pe mor­man­tul celor despre care stii ca vor mai inghiti inca odata, pe nemestecate, povestea cu banii ce se vor plati cu siguranta si pe care sa-i vada ei la Sfantul Asteapta.

Dar de banii lor era vorba? Nici­de­cum. Portavocea apare intr-un moment esential al campaniei elec­torale, este noul tip de joc prin care se aplica strategia “sunt ca voi, simt ca voi, de-aia votati-ma ca sunt de-al vostru”. Cu atat mai eficienta, cu cat personajul este mai sus plasat pe scara pu­terii, aparitia sa provocand un soc gandit pentru a anula distan­tele protocolare si detensiona criza. Omul politic devine astfel, in doar cateva secunde, Lider Providential. In loc de calul alb de rigoare, in Romania sara­ca si prafuita, merge perfect por­ta­vocea si suitul pe tomberon, ghi­veci sau gard, mult mai demo­cra­tice si credibile decat orice tribuna. Dat fiind ca masa critica a unei autentice revolte sociale nu era nici pe departe atinsa, s-a trecut imediat spre miscarea ime­diat urmatoare in scenariul Aparitiei Providentiale: gasirea Solutiei Providentiale. Pentru a fi credibila, este necesar ca ea sa nu apartina vreodata unei enti­tati difuze: Guvern, doamne fe­reste Parlament, ci doar Dan­sului, Mediatorul Unic, Garantia Absoluta, Reperul Infailibil.

Dilemele, durerile si tragediile celor din strada sunt tot atatea (utile) elemente de decor. Au fost, vor mai fi si, dat fiind ca produc zero consecinte sociale, pot avea doar o valoare de folosire maximala in momentul in care le poti indrepta impotriva adversarilor politici.

Din aceasta clipa devine reali­tate visul lui Dinca Gogosarul: se naste o legenda urbana de tip eroic-justitiar, cea a Izbavitorului Venit de Dincolo de Gard, Cel Suit pe Ghiveci si Aducator de Dreptate. Cum Fat-Frumosul din povestea clasica, frumos-frumos, dar cam neajutorat, se ajuta cu obiecte magice precum piep­te­nele, peria sau oglinda, al nostru consacra virtutile portavocii. Pre­luand traditia lui Dinca Gogo­sarul, confiscand sloganul elec­toral celebru “dintre noi, alaturi de noi” al lui Iliescu, anuland palida si nesemnificativa folosire a aceluiasi obiect de catre Vadim Tudor in lansarea in cursa prezi­dentiala, ba chiar punandu-si repede si un pulover, in amin­tirea simbolului primelor zile ale revolutiei la TV. Solutii, bani, programe elec­torale, iesire din criza? Cum sa vorbesti de toate astea la porta­voce? Acolo spui pur si simplu “Eu sunt Solutia”. Apoi gata. Asteptam urmatoarea miscare, caci daca a aparut portavocea, asta inseamna ca sunt previ­zibile mult mai multe situatii de acest gen si nu dialoguri calme “fata in fata” la TV, unde ce se zice, aia se si minte. Razboiul inceput in zona politica va trece in strada. Ce este acum poate sa nu fie decat un debut timid, ca un fel de huiduiala preventiva. De aceea, cartea Liderului Pro­vidential este singura care se mai poate juca pentru ca tre­buie, cu orice pret, castigat timp. Pe principiul predat din gene­ratie in generatie in orice familie de trisori profesionisti: “trucurile sunt mereu aceleasi, din fericire prostii sunt mereu altii”.

Cristian unteanu
sursa: ziua.ro

Exit mobile version