”În ultima perioadă, mailurile și telefoanele tuturor redacțiilor de ziare în primul rînd, în ele mai au cît de cît încredere oamenii, sînt asaltate de informații și cereri disperate ale românilor, care vor să-și verse undeva amarul și indignarea. Dezgustul și furia publică sînt fenomene care cresc de la săptămînă la săptămînă. Nu au început în 2013, însă se multiplică. Dacă tot au oameni infiltrați în redacții, ilegal, desigur, poate că serviciile secrete, SRI, SIE, cele ale poliției și armatei, bagă și ele de seamă acest murmur subteran tot mai puternic!”
”Efectul? ”Îngrijorarea mea este că nu doar clasa politică este lipsită de legitimitate, ci şi instituţiile publice, la un punct fără întoarcere”, declara, conform ZF, un profesor american care analizează manifestațiile de stradă din Bulgaria.
Cînd canalele normale de dialog dispar, cînd informația este partizană, bravo, mogulilor, de la Voiculescu și pînă la Ghiță sau Vântu, ați reușit!, cînd redacțiile se golesc și oamenii obișnuiți nu mai au nici măcar senzația că sînt auziți și că ei contează, se iese în stradă. Și atunci, abia atunci, vom vedea care este efectul real a ceea ce se întîmplă acum în media. Pentru că, țineți minte episodul?, casetele vor fi închise în fișetele din turnurile televiziunilor, singurele vestigii mincinoase ale unei prese cîndva luptătoare.”
Cătălin Tolontan, ”Un pesedist șef pentru Agerpres și câteva tendințe în presa lui 2013”, tolo.ro, 25 februarie 2013
***
Tolo nu e nici activist, nici stângist, nici ecoterorist, nici hipster, nici anti-progresist, nici eurosceptic ori mai știu eu ce etichete li se lipesc automat celor care își asumă critici la adresa unui sistem, în încercarea de a le minimaliza demersurile. E, pur și simplu, un jurnalist pe care îl doare ceea ce se întâmplă în presa autohtonă. Și nu doar că îl doare (fiind propriul lui domeniu de activitate), ci e și conștient de efectele care se produc când jurnaliștii și instituțiile media eludează realitatea, o coafează, în interesul patronatelor și a grupurilor de interese din partea patronatelor. Tolo nu spune doar ceea ce știe, ci și știe ce spune.
Ieri, la doar două zile de la avertismentul lui, 8.000 de oameni au ieșit în stradă la Bârlad, pentru a protesta împotriva începerii exploatării gazelor de șist. 8.000 de protestatari într-un oraș cu 70.000 de locuitori. Că sunt sau nu sunt motivate protestele lor (personal am suficiente argumente să consider că sunt motivate – am mai scris și o să mai scriu despre asta), presa avea obligația să relateze despre această acțiune. Și să medieze o dezbatere publică pe marginea subiectului. Să investigheze. Să-și facă meseriile alea numite jurnalist, redactor, reporter, comentator, analist, și nu PR-ist, purtător de cuvânt, director de comunicare și cum le-o mai fi spunând celor angajați prin agenții de publicitate, PR, comunicare, strategică, lobby. Pentru orice responsabil editorial de conținutul informativ al unei instituții media, protestele de la Bârlad ar fi trebuit să reprezinte ”subiectul zilei” sau ceea ce televiziunile numesc ”breaking news”. Ce transmiteau principalele televiziuni de știri din România la ora la care manifestația ajunsese deja în presa internațională? Puteți vedea în imaginile mai jos.
Într-un final, ”Digi 24” a spart gheață, a relatat și a organizat o dezbatere pornind de la proteste. Cinic și sfidător, în același timp, în cea mai mare parte a mass-media autohtone se puteau citi mai multe știri despre anunțul Chevron că va își va instala prima sondă lângă Bârlad în a doua jumătate a acestui an și că până atunci va obține toate avizele de care mai are nevoie. Mai mult, ”Evenimentul Zilei” lansa ipoteza conform manifestațiile de la Bârlad nu ar avea în spate spiritul civic al localnicilor, ci ar fi rezultatul manevrelor Rusiei pentru menținerea României în dependență față de Gazprom. Totul bazat pe o analiză a lui Keith Smith, de la CSIS, ”cel mai important centru american de studii strategice”, conform ”EVZ” (pentru cei mai puțin familiarizați cu terminologia corporatistă, „studii strategice”, ”comunicare strategică” și alte asemenea formulări prețioase se cheamă, mai simplu, lobby). Ce nu explică Keith Smith, și nici cei de la ”EVZ”, e cine îi motivează pe Yoko Ono, Sean Lennon ori Susan Sarandon și alte zeci de mii de americani (selectiv, aici, aici și aici) să lupte împotriva exploatărilor gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice chiar în America. Ori fi și ei ”motivați” de Gazprom? Cu doar o zi mai devreme, tot în ”EVZ”, se putea citi articolul cu titlul ”Germania autorizează exploatarea gazelor de șist”. Printre rânduri și făcând niște documentări suplimentare poți afla însă că, de fapt, Germania nu autorizează, ci restricționează exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică (impunând condiții și studii de impact suplimentare pentru autorizare, delimitând zone cu bazine hidrografice importante și surse minerale în care fracturarea e interzisă, etc.).
***
Mass-media autohtone sunt responsabile pentru minimalizarea protestelor de la Bârlad. La fel cum au (și vor avea) partea lor de responsabilitate pentru ieșirea oamenilor în stradă. Și pentru ceea ce va urma dacă nici protestele publice, în stradă, nu vor fi luate în considerare. Îmi mențin pariul pe care l-am făcut ieri: dacă Victor Ponta nu-și va scoate din cap exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică se va pensiona din politică înaintea lui Băsescu. Protestele de la Bârlad sunt, la rândul lor, doar o atenționare de început. Pe 4 aprilie (dacă nu chiar mai devreme) va veni al doilea avertisment. Și nu doar de la Bârlad. Fie că presa va relata sau nu despre asta.
Jurnaliști și guvernanți deopotrivă, recitiți avertismentul lui Tolo: ”Dezgustul și furia publică sînt fenomene care cresc de la săptămînă la săptămînă. Nu au început în 2013, însă se multiplică. Dacă tot au oameni infiltrați în redacții, ilegal, desigur, poate că serviciile secrete, SRI, SIE, cele ale poliției și armatei, bagă și ele de seamă acest murmur subteran tot mai puternic!”.
autor: Mihai Goţiu
sursa: voxpublica.realitatea.net