Pe scurt, Curtea a luat la mână legea ANI şi a apreciat că declaraţiile de avere publicate pe internet încalcă “dreptul la respectul şi ocrotirea vieţii private”. Acum, nu e nicio problemă că judecătorii i-au mai luat din atribuţii lui domn’ Macovei, şeful nostru de agenţie care ia înainte de masă microfoane pe stomacul gol. Şi aşa n-a făcut nimic notabil înainte, în afară de nişte stenograme. Problema e că exact aceeaşi prevedere cu postarea pe internet a declaraţiilor de avere şi interese există şi în legea de funcţionare a Parlamentului, şi în legea magistraţilor, şi în legea funcţionarilor publici. Cum nu poţi să scoţi dintr-o lege o bucată rea, neconstituţională, iar în alte legi să păstrezi nedreptatea care îţi atacă viaţa privată, viitorul e sumbru.
E foarte probabil că şi aceste legi vor fi castrate după modelul ANI. Cetăţenilor li se va explica doct că declaraţiile de avere nu vor dispărea, ele se vor fabrica în continuare, dar nu vor mai fi publice. Respectivele declaraţii vor fi păstrate, după caz, în seiful preşedintelui Camerei Deputaţilor, şefului de instanţă, de instituţie etc. Rezultatul secretizării averilor e simplu: miniştrii, primarii, vameşii suspectaţi că se îmbogăţesc ilegal n-o să se mai teamă nici de primitiva formă de justiţie morală care funcţionează în România. În fond, Adrian Năstase a păţit-o din cauza declaraţiei de avere. De acolo s-a aflat de faimoasa mătuşă Tamara, pensionara care l-a împrumutat pe fostul premier cu 1 milion de euro şi care, în final, l-a îngropat din punct de vedere politic. La fel, păstrând proporţiile, vameşii cu vile prea mari şi cu prea multe maşini n-au fost închişi, dar nici n-au mai fost puşi şefi pentru că “bate la ochi”. Cetăţenii interesaţi măcar puteau afla că trebuie să aleagă la vot între un politician cu 4 case sau un altul care are copii îmbogăţiţi din vânzări anterioare.
Dar, acum, gata! O să alegem numai după faţa şi vorbele candidaţilor, pentru că, în cel mai bun caz, o să avem parte doar de declaraţii de avere date “pe surse”. Negocierile şi şantajele cu dosarele de avere vor fi în floare, dar, în mare, lumea se va înţelege. În fond, Al Capone avea dreptate. Gangsterul din Chicago a declarat, în 1931, când a fost agăţat de Fiscul american şi datorită pozelor din presă ale proprietăţilor sale, că “publicitatea este dăunătoare”.
Marius NIŢU
sursa: gandul.info