In fata valului de refugiati, Comisia Europeana incearca sa impuna cote obligatorii pentru fiecare tara UE. Stim deja ca Romania care se oferise sa primeasca in jur de 1700 de refugiati ar putea fi nevoita sa primeasca peste 6000. Nu suntem singurii in aceasta situatie.
De ce aceasta solicitare imperativa a dlui Junker nu mi se pare greu de inteles. Este o aplicare a principiului solidaritatii intre tarile UE, care sta la baza constructiei europene, astfel incat efortul primirii refugiatilor sa nu cada pe umerii catorva tari, care sunt de altfel si tinta exodului. Solidaritatea, cu mult prea lejer invocate, cu imigrantii, a adus in discutie solidaritatea europeana.
Pe de alta parte, cantonarea in tari care nu fac parte din Schengen, precum Romania, prezinta avantajul ca refugiatii nu se vor putea deplasa liber in tot spatiul de libera circulatie, ci vor mai avea de trecut o frontiera pana sa ajunga acolo.
Reactia adversa a tarilor obligate sa accepte refugiati peste ceea ce considera ca pot absorbi este insa in egala masura de inteles. Au reactionat deja nervos Polonia si Ungaria. Este greu sa accepti aceasta fortare pentru care nu te consideri pregatit, nici logistic, nici la nivelul mentalitatii populatiei.
Va fi foarte greu de armonizat aceste interese contradictorii. Daca se va renunta la cotele obligatorii, solidaritatea europeana va fi infirmata. Daca ele vor ramane stabilite, eventual sub amenintarea unor sanctiuni, in tarile fortate sa se conformeze este foarte probabil sa apara o reactie adversa, antieuropeana. Romanii, polonezii, maghiarii s-ar putea simti incalecati de tarile puternice. Si aceasta reactie poate fi speculata copios de formatiuni nationaliste si antieuropene.
In plus, nu putini se vor gandi probabil asa: bine ca ati fost intransigenti si principiali cu grecii, pana la urma europeni crestini de ai nostri, si incalcati toate regulile pentru refugiati asiatici sau africani musulmani! Mai vedem ca deja un tratat european se face tandari, cel de la Dublin, iar Acordul de la Schegen nu se simte nici el prea bine.
Asa ca oricum am lua-o, ceva urmeaza sa fie distrus la chiar fundamentul UE. Si ma tem ca este, cum spuneam, doar inceputul pentru ca daca masura se va dovedi una de succes, sunt convinsa ca ea se va amplifica si va fi foarte greu ca dupa ce ai deschis usa unora sa le-o inchizi celorlalti.
E insa foarte greu si sa ii blochezi pe cei de acum fara sa iti asumi acuzatia ca esti inuman si xenofob, ca te manifesti fascist, acuzatie in fata careia cred ca Germania are un complex istoric. Pe de alta parte, elementul emotional este turat la maximum, manipulator sau nu, cu tot felul de poze si povesti tulburatoare ca a copilului mort de la Bodrum.
Dar putina lume face diferenta intre cele doua categorii distincte in care se impart cei care iau acum cu asalt granitele UE. Pe de-o parte, sunt refugiatii de razboi din Siria, pe de alta parte imigrantii economici de prin Africa sau alte tari asiatice, care nu fug de razboi, ci spre o viata mai buna.
Pentru primii cred ca ar trebui gasita o solutie provizorie, nu stabilire definitiva, conform Conventiei de la Geneva, pana la calmarea situatiei in Siria cand sa fie trimisi inapoi acasa. Imigrantii economici ar trebui trimisi de pe acum acasa. Dar departajarea unor oameni fara acte, care fiecare isi va spune o poveste extrem de favorabila e greu de facut. Valul e prea mare pentru triaje amanuntite.
Pe de alta parte remarc, chiar in cazul sirienilor o atitudine cumva stranie. Nu par gata sa accepte orice solutie care sa le dea pacea pe care n-au mai avut-o acasa. Ei au ca tinta tarile cele mai bogate ale UE. Deci nu cauta doar pace, ci si bunastare. Remarc, de altfel, ca nimeni nu vrea in Rusia, unde nu e razboi si e chiar mai aproape geografic. De ce oare?
Iar daca cineva isi imagineaza ca efortul si incercarile se limiteaza la chestiuni practice: mancare, cazare, asistenta medicala, sa inseala. Asta ar fi doar daca ar fi vorba de o situatie temporara. Dar daca se pune problema integrarii, imposibila in opinia mea avand in vedere diferentele culturale imense, vor aparea tot mai multe dificultati, tot mai multe pretentii de indeplinit, tot mai multe concesii de facut, unele care ar putea schimba fata Europei.
Si atunci, ma intreb, acest exod este un accident istoric care prinde UE intr-o situatie nepregatita sau este o invazie programata, impachetata intr-o imensa manipulare emotionala, starnita tocmai pentru a lovi in plin fundamentul UE si eventual a-l dinamita?
Din pacate, am mari, imense temeri, ca efectul refugiatilor, programat sau accidental, va fi distrugerea Europei asa cum o stim noi acum. Si daca e intr-adevar un plan bine pus la punct de distrugere, el mi se pare de o diabolica inteligenta si eficienta.
Autor: Ioana Ene Dogioiu
Sursa: Ziare.com