Acum 22 de ani, manifestaţia de protest din Piaţa Universităţii a blocat o lună şi jumătate traficul auto în faţa Teatrului Naţional. Astăzi, prima grijă a autorităţilor e să asigure fluenţa traficului în zona Pieţei Universităţii. Acum 22 de ani, propaganda regimului ne anunţa că autorităţile au confiscat, din corturile manifestanţilor-golani, droguri şi dolari falşi, provenind “cert” din sediile partidelor istorice. Lovitura de stat se inocula tragând pe nas ori în piept. Astăzi, corturile sunt o amintire. Sau, după caz, o imagine la televizor din Piaţa Syntagma, unde guvernul de la Atena n-a avut îndrăzneala să dea cu gaze lacrimogene. Iar propaganda ne anunţă că drogurile au reapărut în Piaţa Universităţii, însă la manifestanţii-ultraşi. Banii nu mai sunt dolari şi nici falşi, ci reali şi lei. Şi vin tot de la partidele de opoziţie, care urmăresc înlăturarea, tot printr-o lovitură de stat, a regimului politic legitim ales.
Acum 22 de ani, România avea un sigur institut de sondare a opiniei publice şi un preşedinte (de curând) ales cu peste 85% din sufragiile populaţiei. Provenit din activul Partidului Comunist Român, nu s-a dezis niciodată public de ideologia îmbrăţişată-n tinereţe şi a încercat să instituţionalizeze un dialog constant cu societatea. Astăzi, România are un preşedinte a cărui (prezumtivă) intenţie de vot nici măcar nu mai e măsurată de multele institute de sondare a opiniei publice. Are o cotă de încredere situată între 10 şi 20% din totalul populaţiei, provine tot din activul Partidului Comunist Român şi, spre deosebire de predecesorul său, s-a dezis de ideologia care l-a făcut om şi a condamnat-o în Parlament. Acum 22 de ani, România avea un preşedinte “sărac şi cinstit”. Astăzi, România are un preşedinte bogat din “vânzări anterioare”. Acum 22 de ani, proaspăt-alesul era cel mai înjurat om din România, insista pentru dialog, visa o “democraţie originală” şi-un “model (social) suedez” aplicat în România. Astăzi, urmaşul lui monologhează, e încurcat de orice semn de democraţie şi ia atacurile ca pe o lezmajestate, “reformează” statul şi e-n stare să scoată cuvântul “social” şi din DEX, că din lege l-a eliminat demult.
Acum 22 de ani, pe vremea “Emanatului”, Piaţa Universităţii avea societate civilă, lideri şi trubaduri, iar nimeni n-a avut tupeul să-şi pună problema că balconul ar putea fi închis. Astăzi, pe vremea “Jucătorului”, Piaţa Universităţii are infiltraţi şi ofiţeri sub acoperire, personaje pitoreşti şi-i lipsesc trubadurii, iar nimeni nu-şi permite să (re)deschidă simbolul protestului democratic.
P.S. Marele tăcut a grăit pierit, în compania selectă a intelectualilor fini Onţanu şi Piedone, sub privirea bovină a lui Baconschi, la învestirea în funcţie a lui Diaconescu, un imens caracter, mânat doar de interesul naţional. Un teatru ieftin, cu ochii înlăcrămaţi, faţa voit chinuită şi eternul “Iliescu e de vină”. Plus agenturili şi, mai nou, Voronin. Mai avea să ne anunţe că vin minerii şi fuge Vanghelie cu cota unică. Pardon, pe ăl mic l-a reevaluat şi l-a făcut cavaler. Securitate şi corupţie, o să facă el şi o să dreagă. Sunt convins, doar ştie din proprie experienţă cum stă treaba; şi la Securitate, şi la corupţie.
sursa: jurnalul.ro