Realizator: Şi aşa, în sărăcia noastră, am vândut tot, inclusiv munţi întregi, cu subsol bogat şi păduri cu lemn foarte bun, peste care străinii au devenit stăpâni absoluţi. Au profitat de preţurile de nimic de la noi ca să ia cat pot.
Dacă în Austria un hectar de pădure costă 10.000 de euro şi în Germania 20.000 de euro, aici se cumpără cu preţuri între 1.000 şi 3.000 de euro. Aşa au ajuns proprietari de munţi împăduriţi americanii de la Universitatea Harvard, care au cumpărat 35.000 de hectare, finlandezii de la Tornatot, care deţin aproape 15.000 hectare, sau austriecii marelui concern Schweigofer, care, în cele două fabrici de la noi, prelucrează anual aproape toate coniferele tăiate în România. Iar cea mai recentă tranzacţie este parafată de nemţii de la Prokon, care au fost dispuşi să cumpere 43.000 hectare de pădure în judeţul Bacău. În total am vândut munţi care se întind pe mai mult de o jumătate de milion de hectare, o suprafaţă cât a judeţului Vaslui, fără ca vreun guvernant să se gândească la consecinţe.
Bogdan Tudor, reprezentant Nostra Silva: Practic, şi masa lemnoasă se vinde la sfert de preţ şi teritoriul se înstrăinează pentru totdeauna cu toate sursele şi resursele lui, că mai sunt şi alte bogăţii ale subsolului.
Se pot face analize şi din punct de vedere strategic, militar sau la nivel naţional dacă este bine sau nu ca teritoriul să se înstrăineze pentru totdeauna. Mai ales că românii, este evident, nu vor mai avea niciodată bani să recupereze, să reintre în posesia acestor teritorii.
Realizator: Un fenomen similar cu înstrăinări masive de păduri a avut loc şi acum 100 de ani, spune Bogdan Tudor, dar liderii români de atunci s-au sesizat şi au dat o lege dură care a oprit achiziţiile de suprafaţe mari. Acum nu numai că nu se sesizează, dar nici nu ascultă pe nimeni.
Bogdan Tudor: Noi am făcut acum câţiva ani, am aflat, am făcut o statistică – ce proprietăţi s-au, cine le-a cumpărat cumpărat, în ce judeţ. Am sesizat instituţiile statului, nimeni nu a avut nicio reacţie. Ăştia sunt oamenii politici, intervine când e prea târziu. Poate nici atunci. E aceiaşi politică pe care o întâlnim şi în cazul înstrăinării altor resurse, să se vândă totul, să se cumpere totul. La un moment dat vor veni şi vor spune: voi nu mai sunteţi proprietari aici, noi suntem proprietari, luaţi-vă bagajul şi mutaţi-vă unde vedeţi cu ochii, că aici e proprietatea noastră. Se va întâmpla, probabil.
Realizator: Şi proprietăţile date străinilor se vor înmulţi. Chiar acum se face lobby puternic pentru ca legislaţia să fie îndulcită. Să se vândă suprafeţe cât mai mari şi să se exploateze cât mai mult lemn. Şi, se pare, au găsit aliaţi printre politicienii români.
Bogdan Tudor: În prevederile noului cod silvic se regăsesc cel mai mult influenţa firmelor austriece. Presiunea de aici vine, pentru că ei au ajuns la o limită, nu mai au de unde să cumpere suprafeţe mari. În lobby-ul lor s-a văzut la modul concret nişte iniţiative legislative ale unor parlamentari, care au vrut să schimbe legislaţia şi să se poată să vândă comunităţile istorice de proprietari, ca să aibă ei de unde să cumpere.
Realizator: Liderul Partidului Verde din Parlamentul austriac înţelege perfect ce se întâmplă şi ne priveşte compătimitor.
Peer Pilz, politician: Este vorba despre bani, este vorba despre corupţie. dacă aş fi o companie internaţională şi ar trebui să aleg între a cumpăra pământ sau pădure în Austria sau în România, cu siguranţă aş cumpăra o pădure în România. Din cauza preţului şi a guvernului.
Voi aveţi pădure ieftină şi guvern la fel de ieftin.
Realizator: Peer Pilz spune că niciun occidental n-ar fi îndrăznit să vină în România ca să cumpere ce vrea şi să taie cât doreşte dacă n-ar fi ştiut cât de neatenţi suntem cu teritoriul nostru şi cât de slabă şi de uşor manipulabilă e legislaţia de la noi.
Peer Pilz, politician: În Austria nimeni nu ar accepta ca dezastrul din pădurile voastre să se producă şi în pădurile noastre. Nimeni nu ar accepta.
Realizator: Într-adevăr, austriecii se protejează bine la ei acasă. Legislaţia privind exploatările forestiere e foarte aspră, iar taxele impuse companiilor enorme, aşa că statul austriac e cel mai mare proprietar de păduri din ţară, cu 4.000.000 de hectare, iar restul aparţine marilor familii nobiliare sau fermierilor mici şi mijlocii, şi nici unii, nici alţii nu se gândesc să vândă, aşa cum fac românii.
Michael Johann, proprietar de pădure: pădurea am moştenit-o de la mama, dar vreau s-o administrez, s-o îmbunătăţesc şi să las ceva bun copiilor mei.
Reporter: Ai vinde-o?
Michael Johann, proprietar de pădure: Nu, nu aş vinde-o! Cred că, dacă aş vinde-o, cel care o va cumpăra, o va distruge şi nu va aprecia investiţia mea, a părinţilor şi a bunicilor mei.
Realizator: Michael Johann, moştenitor a 7.000 de hectare de pădure în sudul Austriei spune că ştie din istoria familiei lui cât de valoroasă e pădurea şi în timp de pace, şi în timp de război.
Michael Johann, proprietar de pădure: Au fost vremuri în care viaţa era mult mai grea, în război de exemplu, dar familia mea nu a renunţat la pădure. Au investit în ceva ce nu-şi pierde valoarea. pădurea va rămâne mereu acolo! Lemnul, pământul, vânatul, toate vor rămâne acolo. Aşadar, pădurea nu îşi poate pierde valoarea.
Realizator: De aceea nici nu-i înţelege pe românii care şi-au vândut ieftin teritoriul şi s-au bucurat de un profit pe termen scurt, cu riscul de a pierde însutit pe termen lung.
Michael Johann, proprietar de pădure: România avea nişte păduri foarte vechi, bogate şi sălbatice, dar mă tem că multe dintre ele au fost deja distruse. Şi mi-e teamă că anii ce vor veni vor pune şi mai multă presiune pe pădurile existente, pentru că se construiesc fabrici imense, una după alta. Asta este o mare problemă, pentru că noii cumpărători nu au respect faţă de legislaţie, nu au interesul să menţină infrastructura regională şi nu au interesul să dezvolte economia locală. Ei vin acolo, iau toată materia primă şi duc banii în altă parte. E altceva când proprietari sunt oameni ai locului, au bani, îi vor cheltui în baruri sau magazine locale şi, în felul acesta, banii rămân în zonă şi vor îmbunătăţi situaţia economică pe termen lung.
Realizator: Doar că până acum niciun guvern de la noi nu s-a gândit la o astfel de strategie. Mai grav, în anii 2005-2006 s-a dat liber la retrocedări pe suprafeţe foarte mari, dar fără un program de susţinere financiară a proprietarilor.
Neavând cu ce să întreţină şi cu ce să păzească pădurile, oamenii au vândut masiv. Aşa se face că pe lângă cele 500.000 de hectare înstrăinate, alte 400.000 au fost tăiate până la ultimul copac, iar de lemn au profitat companiile străine. Astăzi asistăm la dezastru şi nimeni nu ne ajută, fie pentru că nu se vrea, fie pentru că nu se ştie.
Peer Pilz, politician: De ce eu, ca politician verde al Parlamentului Austriei, şi nu sunt parlamentar de câteva luni, ci de 27 de ani, de ce trebuie să aştept ca o echipă de televiziune din România să-mi ofere informaţiile la primă mână despre această problemă majoră, privind comportamentul unor oameni de afaceri din Austria? De ce există această incredibilă lipsă de informaţie? Ce fac ONG-urile voastre? Pentru mine, asta e o situaţie foarte ciudată.
Realizator: Ciudată e şi pentru noi toţi, milioane de români atraşi fără voie în războaie duse în interes propriu sau de grup şi care-şi văd an de an ţara devastată, sărăcită, cumpărată. Oameni care nu înţeleg de ce până acum nu a reuşit nimeni să pună la punct o strategie pe termen lung, care să ne ajute să păstrăm şi pământul şi roadele lui, dar şi investiţiile străine. Şi mai ales de ce nu există o supraveghere atentă a celor care ne cumpără terenurile şipădurile, pentru că printre ei sunt personaje şi companii care nu numai că demonstrează o crasă lipsă de respect pentru ce găsesc aici, dar mai şi păcălesc de ani buni această ţară care a fost atât de îngăduitoare cu străinii. Despre aceştia vom vorbi pe larg într-un viitor episod “În premieră”.
Sursa: FORDAQ Reteaua lemnului