Taci, țațo, că mă cac pe mine de râs! Săriră băieții să-l apere pe Puliken! Nu, nu e trucaj! Pozaru lu șefu trase în rafală, bre! Că i-a cumpărat statu aparat d-ăla de plângi numai dacă pierzi un capac de obiectiv! Și din rafala aia de poze a ales-o p-aia în care nu se vede Fifor!
Cică asta este o culme a inteligenței! Dacă nu l-a băgat nimeni în seamă la summit, cu poza asta se vorbește de el, și află tot românu pe unde fu și ce făcu!
Că nu făcu nimic, știam! Că România e la capitolul ”Votează și nu comentează!”, iar știm! Că-i urăște din rărunchi pe pesediști, iar știm! Dar în afară de asta, mai face și altceva? Ceva util patriei iubite și ”românilor mei”? Sau singurul lucru bine făcut este concediul lui prin Tenerifeeee!?
Nu cred că omul nostru are la Cotroceni doar o echipă a cărei singură misiune este lupta cu Ciuma Roșie. Nu pentru asta există instituția! Gestul de a-l scoate din cadru pe Fifor, folosind Photoshopul sau o fotografie dintr-o rafală, în care este mascat, denotă premeditare, și urmărește umilirea adversarului politic. Doar că adversarul ăla, oricât l-ai detesta, este ministrul Apărării, reprezintă, simbolic, Armata națională, unul dintre garanții suveranității, câtă dracului ne-a mai rămas.
Așa că noi, toți, cetățenii României, am fost umiliți cu premeditare de acela care trebuie să reprezinte statul român. Umiliți în primul rând prin refuzul programatic de a apăra interesul național. Umiliți apoi prin umilirea instituțiilor statului: Curte Constituțională, Parlament, Guvern, oameni politici. Umiliți prin refuzul de a accepta reformele din Justiție, unde există o adevărată organizație de crimă organizată, aflată mână în mână cu oameni din serviciile de informații, care distruge oameni, destine, afaceri.
O răzbunare meschină ar trebui să deschidă o dezbatere despre mandatul lui Iohannis și despre adevărata natură a politicii sale. Nu o va deschide. Se va pune batista sub țambal. Iar echipa de zgomote a propagandei cotroceniste va produce în serie scuze penibile și potop de înjurături la adresa ”dujmanilor poporului”.
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: Constantin Gheorghe