Ceea ce se observa este ca pretul imprumuturilor pentru statele cu probleme din zona euro au scazut mult. Dar aceasta nu pentru ca politicile de austeritate au adus datoria sub control – procentul datoriilor continua sa creasca, in mare masura din cauza economiilor care nu pot fi relansate si a deflatiei. In schimb a avut loc un proces puternic de egalizare intre datorii si dobanzile imprumuturilor.
De ce s-a intamplat asta? Perioada in care a avut loc procesul arata ca este vorba in principal de efectul Draghi (presedintele Bancii Centrale Europene) – semnalul ca BCE actioneaza drept creditor de ultima instanta si astfel a inlaturat panica statelor ca vor trebui sa faca rost ele insele de lichiditati. Mai poate fi vorba si despre o reducere a riscurilor politice, pentru ca natiunile europene s-au aratat determinate da ramana in zona euro cu aproape orice pret.
Asadar, s-a terminat criza? Nu – nu se va incheia pana cand nu va incepe sa cante dinamica datoriilor sau poate pana cand dinamica datoriilor nu va incepe sa cante in duet cu devalorizarea monedei. Trebuie sa vedem ca unele tari aflate in criza ajung in punctul in care scaderea relativa a salariilor va genera o revenire economica bazata pe exporturi sau in punctul in care austeritatea va duce in cele din urma la scaderea datoriilor.
Ca eurosceptic, trebuie sa admit ca este posibil sa vedem ca acestea lucruri se vor intampla. Costul – economic, uman si politic – va fi urias. Si, mai mult, intregul proces poate inca sa se dovedeasca un esec. Dar, pentru moment, vointa demonstrata a BCE de a-si face treaba a dat Europei un balon de oxigen.
Sursa: Cotidianul