Acum, România este, din nou, la un moment de răscruce. A trecut mai bine de un sfert de secol de la Revoluție, suntem în UE și în NATO dar tot nu ne simțim acolo. Parcă lipsește ceva. Avem nevoie de acel element care să ne facă să aparținem de cele două instituții. Evident, această dorință de apartenență s-a manifestat mereu la români și această dorință ne-a facut să ne umilim pentru a fi acceptați. Niciodată nu credem că suntem suficient de buni sau competeneți să fim acceptați, mereu considerăm că trebuie să ne umilim înainte.
În acest context complicat, România simte nevoia unei elite călăuzitoare astfel încât apar imediat tot felul de nimeni cu CV-uri impresionante care nu au făcut nimic niciodată dar care au cumpărat niște aure de sfinți din afară. Așa a apărut ”societatea civilă” finanțată masiv de miliardarul George Soros.
În ultimii 25 de ani, oamenii de această factură au fost promovați să fie vocea ”societății civile”. Fie că vorbim de Monica Macovei, Nicușor Dan, Marian Munteanu, Alina Mungiu Pippidi, Cristian Mungiu și mulți alții se poate observa că ei au avut mereu un traseu ușor.
Da, toți acești oameni au fost, la un moment dat, tineri cu potențial, dar există milioane de astfel de tineri. Trebuie să subliniem că nu toți procurorii comuniști au ajuns europarlamentari, nu toți studenții români care nu au reușit în afară s-au întors să candideze pentru București, nu toți cei care au luat bătaie în anii ”90 de la mineri sunt acum în PNL și candidează la PMB, însă toți, absolut toți regizorii români care și-au bătut joc de imaginea României și care au denigrat tot ce are legătură cu această țară au luat premii internaționale.
Atunci când s-a mai trezit unul și altul să conteste această ordine, s-a spus despre el că este împotriva democrației, împotriva statului de drept și mai ales că este vândut Rusiei.
Practic, s-a dat o circulară internă: cine nu are legături strânse cu Soros, Rotary, masonerie, Lions și alte organizații de genul acesta și vrea să-și spună părerea este anti-România, anti-UE, anti-democracy, împotriva statului de drept. Bineînțeles, extrapolând, toți cei afiliați sunt iubitori de neam și țară, adevărate călăuze spirituale pentru acest neam care nu-i prețuiește suficient. Ei care își sacrifică viața pentru a aduce România în prezent nu ne cer decât să-i credem, să-i urmăm și bineînțeles să nu le cercetăm veniturile.
O religie începută acum un sfert de secol
Soros a fost important în Europa de Est încă din 1989, iar în România cam din aceeași perioadă. Oamenii lui fost mereu vârâți în cele mai ciudate situații, dar mereu au ieșit bine. Au fost mereu puternici, dar acum conduc la propriu România.
Este mai mult decât amuzant să vedem declarațiile lui Băsescu despre ”secta SRI”, dar același Băsescu uită convenabil despre ”secta Soros” acea sectă care, în pofida tuturor șanselor, l-a făcut președinte în 2004.
Ce trebuie să spunem este că ”secta Soros” a ajuns la maturitate, este deja o religie. Este o religie care predică paradoxuri.
- Vrem democrație, vrem stat de drept, dar nu vrem partide politice.
- Vrem multi-culturalism și o Europă deschisă, dar nu ne îngrijorează luptele inter rasiale din Statele Unite.
- Vorbim de patriotism, dar ne denigrăm țara.
România se confruntă cu o falsă elită, cu o elită vândută care ne trage în jos. O pseudo-elită care face propagandă, nu cultură, iar noi, fie din nepăsare fie din neștiință, o tolerăm.
Autor: Alexandru David