O tristețe enormă s-a putea așeza la Florica, peste memoria Brătienilor. Papioane, fluturi, cravate și steaguri colorate. Nimic din astea nu mai are legătură cu liberalismul. Și nici cu ceea ce îi trebuie României.
Atunci când Brătienii, care au dominat și condus acest partid (pe alocuri dinastic și nedemocratic), au lăsat spre urmași PNL-ul, nu l-au lăsat unor securiști, sinecuriști, politruci.
PNL își are, de fapt, originile în cel mai mare politician român din toate timpurile. Kogălniceanu îl cheamă. Ăla, da, era liberal. A impus mai multe reforme decât labă poate face Rareș Bogdan pe banii noștri în 24 de ore, la Bruxelles. Scuze, dar exact ăsta este nivelul de comparație. Pe lângă Kogălniceanu, R.B. este o pată pe batistuță.
Vorbim despre moșteniri istorice, despre legacy, despre ce vreți voi. Dar lucrurile sunt simple: oricare dintre Brătieni ar fi vrut să facă o poză în care să pară că face sex cu un câine, n-ar fi folosit un câine, ci ar fi apelat la Ludovic Orban. Cam asta e diferența de clasă.
Din păcate, partidul pentru care mulți au suferit în timpul mineriadei din 1990, înainte și după aia, a devenit o trambulină servicistică spre putere.
Dar Serviciile dau greș, adeseori.
Să ne amintim momentul în care PNL a fost sfătuit să-l propună pe Regele Mihai drept candidat la președinție. Inducția a venit de la Dorel Șandor, ai cărui epoleți nu se văd, dar se simt. PNL a dispărut câțiva ani din viața noastră, din păcate.
Și, tot din păcate, insistă.
Prim-vicepreședintele partidului este, de câteva zile, colegul de clasă (gen), prietenul șefului SRI. Vicepreședinte este, tot de atunci, un băiat lipsit de calități și de empatie, dar care are o mare calitate: este fiu de bancher al SIE.
Nu e superb?
Sigur că e. Un singur partid, istoric reușește să adune, la vârf, două Servicii care-s în competiție. Asta și-ar fi dorit și colaboraționistul Radu Câmpeanu. Un vis împlinit.
Burduja și Bogdan, mâini împletite peste timp. În sfârșit, aripile contondente ale Securității își dau mâna, în același partid.
Problema e că toate partidele sunt infiltrate, cel puțin la nivelul ăsta.
Șinele pe care merg politicienii de „vârf“ sunt construite pe dosare. Fie penale, fie din arhivele inaccesibile ale CNSAS. Există o jenă, în presă, în a o descrie, de exemplu, pe Raluca Turcan, așa cum e ea. Povestea e tristă și amuzantă, în același timp. E singurul caz în care presa românească acționează și funcționează după principiile presei franceze.
Dar faptul că nu scriem nu este echivalent cu a nu ști. Știm.
Iar eu am fost exmatriculat din presa românească, acum un an. Pot să scriu.
Dar să revin: de la Dorel Șandor la Rareș Bogdan și Sebastian Burduja, PNL n-a mai fost, vreo clipă, un partid. ci doar un showroom pentru cele mai reușite exponate ale Securității.
Ia mai votați, măi, hăi-hăi!
Autor: Patrick Andre de Hillerin
Sursa: Catavencii.ro