În ultimii ani însă, un politician – brută, aruncat de sila mării direct pe insula noastră bucolică, a ṣtiut cu satanică eficienṭă să stimuleze secreṭia populară de ură ṣi intoleranṭă. Minciună, învrăjbire, inechitate, împinse la limita suportabilului ṣi, mai ales, ruinarea speranṭei că ceva se mai poate indrepta, i-au exasperat pe mulṭi români, obligându-i să se gândească la soluṭii extreme. Unii s-au orientat spre variante implozive, răspunzând sistemului ticăloṣit prin emigrare, claustrare sau sinucidere, alṭii au ales să experimenteze replici explozive.
Cum să te aperi de forfecarea rezultată din lunecarea salariilor ṣi pensiilor tăiate peste devalizarea bugetului naṭional prin hoṭiile uriaṣe de la ANRP?
Cărei jusṭiṭii să-i încredinṭezi nedreptăṭile care te sufocă, atunci când justiṭia oficială protejează pe faṭă hoṭul suprem ṣi famiglia lui nesăṭioasă?
În ce democraṭie să mai crezi, când multele milioane de voturi ale exasperării tale sunt aruncate la gunoi dintr-un condei, cu sprijinul chiar al exponenṭilor de vitrină ai acestei democraṭii?
Ṣi atunci nu-ṭi rămân decât soluṭiile pe cont propriu. Să te izolezi până la limita asocialului, să te imunizezi la răul din jur sau, în extremis, să o dai pe haiducie. Să încerci a-ṭi face dreptate singur, după posibilităṭi ṣi cât te duce capul.
Eu n-aṣ lua în derâdere cazul adolescentului din Craiova autodeclarat adept ISIS. Ṣtiu, „jihadistul Luigi” sună mai degrabă a titlu de canṭonetă napolitană decât a ameninṭare teroristă de nivel 3. Cu toate acestea, oltenaṣul ăsta spălăcit, cu obrazul încă neatins de lama de ras, a făcut niṣte paṣi incredibili în direcṭia unei alienări fără întoarcere: s-a convertit la islamism, ṣi-a luat nume de arab (Omar al-Faruq), a învăṭat limba arabă suficient cât să posteze în ea, pe blogul „Gazda islamică”, mesaje encomiastice la adresa lui Allah ṣi, apoteotic, s-a lepădat de tatăl său natural pentru a se pune, cu trup ṣi suflet, în slujba Coranului.
Povestea minorului Luigi, devenită publică în urma anchetei DIICOT, cred că permite developarea unui mecanism: în ce fel ṣi din ce motive atât de mulṭi tineri creṣtini, din disoluta Europă, pot fi atraṣi spre barbarie ṣi autodistrugere. Se întâmplă din decepṭie, din lehamite, din mersul strâmb al lucrurilor, din descoperirea ineficienṭei de nesuportat a doctrinelor care ne conduc, a slujbaṣilor care le aplică.
Unii, puṭini, urcă fraudulos ṣi galopant; pe umerii altora, din ce în ce mai mulṭi, ce se târăsc tot mai anevoie, storṣi ca vitele de povară.
Iar totul se petrece sub oblăduirea statului. Forṭoṣii îṣi construiesc legi protectoare care să-i apere de slăbănogii metamorfozaṭi în râme.
Religia creṣtină a transformat binele, milostenia, alinarea suferinṭei aproapelui în ceva pur declarativ. Mor arṣi, ca pe rug, tinerii de la Colectiv iar Patriarhul rămâne rece ṣi ne predică, mânios, despre satanism. Se sinucid adolescenṭii, în serie, la Casa de Copii iar biserica ortodoxă nici măcar nu tresare cu vreo declaraṭie de compasiune. Să ne mai întrebăm atunci de ce unii dintre cei încă vii încep să privească spre Coran? De ce se convertesc la islamism?
Justiṭia democrată se împăunează cu virtuṭi nemeritate. Ne amăgeṣte c-ar fi independentă, echitabilă, oarbă, pe când noi o vedem părtinitoare, slugarnică, jonglând cu dubla măsură. Când Traian Băsescu e liber ṣi Gheorghe Mencinicopschi în arest, nu-ṭi vine să comuṭi pe auto-dreptate?
Auto – dreptatea, însă, ar trebui să declanṣeze un cod roṣu, de alertă maximă!
Căci sună a anarhie. A violenṭă. A disoluṭie. A suflu terorist!
Ce zic prorocii neamului despre recurgerea la auto-dreptate? Nu cumva că ar trebui evitată mai degrabă decât provocată?
Nu de alta dar atunci când nu vezi limanul, moartea poate deveni ea însăṣi un liman.
Ṣi pentru tine dar ṣi pentru cei din jur.
Sursa: Contele de Saint Germain