Si totusi, pana cand credeti, lideri de duzina, profitori ai tuturor regimurilor, ca va vom mai suporta aroganta, dispretul si incompetenta crasa? Pana cand credeti ca vom mai accepta sa fim umiliti, mintiti, saraciti, doar pentru ca voi, cu jocurile voastre politice murdare, compromisurile voastre nocive, obsesia voastra bolnava de capatuiala si influenta, sa o duceti bine, din ce in ce mai bine? Pana cand credeti ca vom mai permite ca parintii si bunicii nostri sa fie tratati, in spitale, ca niste rebuturi, din cauza subfinantarii cronice a unui sistem medical pe care il distrugeti sistematic? Pana cand copiii nostri, de la sate, vor invata in scoli insalubre si clase neincalzite doar pentru ca voi aveti tupeul de a sustine ca austeritatea este singura solutie de iesire din criza? Pana cand dascalii nostri, cadrele medicale, cercetatorii, tinerii, vor fi obligati sa isi caute un trai decent pe meleaguri straine din cauza incapacitatii voastre, a refuzului vostru de a intelege ca sunteti un blestem pe capul acestei tari, de a identifica solutii in interesul unei populatii disperate si nu al unei clientele avide sa devalizeze cat mai crunt bugetul de stat? Cat credeti, doamna ministru Elena Udrea, ca va vom mai putea inghiti aerele si averea pe care ne-o afisati ostentativ de fiecare data?
Pana cand vom mai sta inundati in propriile noastre lacrimi, timorati si incapabili de a intelege ca Puterea, adevarata Putere se afla in mainile noastre si nu ale lor, ale celor care se inhaita cu lideri sindicali doar pentru a mima niste proteste care nu vor schimba niciodata acest regim ce continua sa amplifice dezastrul? Pana cand vom mai accepta sa fim sclavi in propria noastra tara, dispretuiti in fiecare zi de cei care ne-au promis ca vom trai bine? Pana cand vom mai astepta, ne vom iluziona ca bunastarea va veni, odata si odata, si pentru noi? Pana cand vom mai accepta sa fim sfidati in salile de judecata, victime sigure in fata unora care au inteles ca banii si influenta politica le pot oferi o imunitate totala? Pana cand ne vom mai amagi ca democratia ne-a adus drepturi, cat timp realitatea ne arata in fiecare zi ca drepturile noastre nu exista decat pe hartie? Pana cand vom fi obligati sa suportam aceasta alternanta la Putere, pe cat de inselatoare pe atat de nociva, a unor lideri si partide care continua sa se lupte pe viata si pe moarte pentru privilegii si influenta, dar care nu dau doi bani pe problemele si suferinta noastra? Pana cand vom mai astepta ca actuala clasa politica sa isi recunoasca deschis si de bunavoie falimentul, fara a face nimic in acest sens? Pana cand ne vom mai agata cu disperare de un viitor iluzoriu ce nu ne va aduce, din pacate, nimic bun? Pana cand vom mai pleca umili capul, incapabili sa intelegem ca soarta copiilor nostri se afla in mana noastra, iar obligatia, datoria noastra este sa le oferim mai mult decat am primit?
Din pacate, actuala clasa politica merge mai departe. Cu impostura, aroganta si incapacitatea de a intelege ceva din drama milioanelor de romani. De la Basescu si Boc pana la Ponta si Antonescu, vinovatia este colectiva. Nici nu mai conteaza, de altfel, cine este mai mult sau mai putin vinovat pentru situatia economica si sociala pe care o resimtim din plin in aceste zile. Important, crucial, este viitorul. Un viitor pe care liderii de astazi, de ieri, din ultimii 20 de ani, au demonstrat ca nu il pot cladi. Increngatura intereselor gastilor din fiecare partid este prea mare pentru a putea fi subordonata unui tel national. Marea drama e ca suntem in continuare mintiti chiar de cei care sunt responsabili de pervertirea unei democratii care nu ne-a adus decat dezamagiri. Lupta pentru Putere se intensifica. In tot acest timp, populatia a ajuns in pragul disperarii. Iar solutiile celor ce ne conduc sau care vor sa ne conduca (din nou) exista din plin. Pe hartie…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro