Pana cand credeti ca vom mai suporta jocurile voastre politice murdare, compromisurile voastre, aroganta si incompetenta voastra crasa? Pana cand mai aveti de gand sa calcati in picioare demnitatea, visele si sperantele noastre? Pana cand vom mai fi tratati ca o masa de manevra, utila doar in niste campanii electorale in care nu ezitati sa ne mintiti cu o nonsalanta tipica marilor impostori? Pana cand veti mai jefui tara asta, o tara ale carei interese ati demonstrat ca nu meritati sa le aparati? Pana cand ne veti mai umili bunicii, parintii si copiii? Pana cand ne veti mai rapi dreptul la viata, la un trai decent? Pana cand veti mai decredibiliza administratia publica, unde nu ezitati sa va cocotati in functii nepotii, amantele, clientii politici? Pana cand veti mai privi sistemul judiciar ca pe un instrument politic menit sa sustina mizele voastre politice mizere? Pana cand veti mai condamna bolnavii la umilinta in spitale, din cauza unei subfinantari cronice a sistemului de sanatate? Pana cand veti mai “reforma” Educatia dupa propriile voastre mofturi si viziuni rupte de orice realitate a mileniului III? Pana cand veti mai continua sa ne sfidati, sa ne inselati si sa ne mintiti? Pana cand credeti ca vom mai suporta sa facem parte dintr-o nesfarsita generatie de sacrificiu? Pana cand vom mai inghiti dispretul odraslelor voastre obraznice, care arunca cu nonsalanta in cluburi de fite, intr-o singura seara, contravaloarea a zeci de pensii minime pe care statul se lauda ca le garanteaza? Pana cand veti mai trata Romania ca pe o feuda personala, ce trebuie sfasiata de voi si oligarhia pe care o protejati in fiecare zi?
Intrebari la care clasa politica actuala nu are timp sa raspunda. De altfel, nici nu ar avea ce sa raspunda cat timp acolo, in lumea plina de compromisuri a scenei politice, interesele de partid, personale, ale clientelei politice, exclud cu brutalitate cetateanul. Romania anului 2010 este una a disperarii. A nemultumirilor sociale. A unei austeritati inrobitoare. O Romanie in care guvernantii nu au solutii. O Romanie in care populatia este obligata sa duca in spate jugul neajunsurilor, al greutatilor de zi cu zi. O Romanie in care clasa politica fuge de responsabilitate, cautand vinovati imaginari.
Premierul Boc ne anunta sapte luni de austeritate. De reduceri drastice ale cheltuielilor bugetare. Apoi inevitabil, mai sustine acelasi Boc, de la 1 ianuarie 2011 vom reveni pe crestere economica. Intrebat daca va demisiona in cazul in care si acest plan guvernamental va esua, premierul a precizat ca demisia ar reprezenta cea mai usoara solutie pentru el. Un tupeu fantastic traverseaza Palatul Victoria. Ca si Palatul Cotroceni. Iar ei, bineinteles, nu pot renunta, nu pot fi lasi, nu pot sa fuga chiar acum, cand Romania este la ananghie. Ei raman pe baricade, pe baricadele intereselor portocalii. Nu vor parasi de bunavoie Puterea. Se vor apara pe viata si pe moarte.
Miza mentinerii cu orice pret la Putere, la borcanul plin cu privilegii al acesteia, reprezinta singura prioritate din Aleea Modrogan, Palatul Victoria si Palatul Cotroceni. Devine evident ca asemenea specimene politice nu pot salva Romania. Nici nu vor si nici nu ar putea, oricat de mult ar incerca. Din simplul motiv ca intre viitorul Romaniei si respectul fata de populatie pe de o parte si apararea propriilor privilegii pe de alta parte, guvernantii vor opta de fiecare data pentru a doua varianta. Iar toate celelalte decurg de la sine. Cu consecinte dramatice. Si totusi, pana cand credeti ca vom mai suporta, domnilor politicieni, jocurile voastre politice murdare, compromisurile voastre, aroganta si incompetenta voastra crasa?
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro