Preţurile mici şi solurile fertile fac din România un adevărat „El Dorado” pentru marii investitori în agricultură sau imobiliare. Potrivit unei statistici prezentate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), străinii au 700.000 de hectare de teren agricol românesc, cu toate că – cel puţin oficial – aceştia nu au dreptul să le cumpere.
„Cei mai activi cumpărători în România sunt din ţări precum Irak, Liban, Siria, Arabia Saudită şi Iran. Este periculos cum se valorifică acest teren, pentru că este posibil să se dirijeze spre export întreaga producţie”, avertiza, la sfârşitul anului trecut, Valeriu Tabără, pe atunci ministru al Agriculturii.
Interdicţie doar pe hârtie
Singura barieră pe care o au terenurile agricole româneşti în faţa marilor investitori străini este un moratoriu care îi împiedică pe aceştia să cumpere direct pământ. Teoretic, niciun cetăţean străin nu poate cumpăra teren agricol în România. Practic, este nevoie doar de o firmă înregistrată în România, care figurează ca persoană juridică şi care poate avea în posesie terenuri agricole.
Această măsură s-a dovedit însă o piedică slabă în calea străinilor, care au ajuns să controleze astfel 7% din suprafaţa agricolă, România situându-se pe primul loc în Europa şi pe locul zece în lume după procentul de teren agricol deţinut de companii străine.
România s-a obligat, prin Tratatul de aderare la UE, să liberalizeze din 2014 piaţa funciară. „Noi ne-am luat obligaţia ca, la 1 ianuarie 2014, să deschidem piaţa. Dar intenţia mea este de a obţine o prelungire a moratoriului, prin modificarea Tratatului de aderare”, a declarat Stelian Fuia, ministrul Agriculturii, amintind despre cazul Poloniei şi al Lituaniei, care au reuşit să obţină prelungirea interdicţiei. Investitorii străini care vor să cumpere terenuri agicole în Polonia o pot face doar cu avizul Ministerului de Interne de la Varşovia, iar autorităţile se pot opune achiziţiilor de peste 500 de hectare.
Similar, Lituania a cerut Bruxelles-ului să prelungească, până la jumătatea lui 2014, restricţiile pentru achiziţiile de parcele agricole de către străini, motivând că fermierii lituanieni nu au bani să cumpere terenuri din cauza crizei.În cazul României, o reuşită va fi cu atât mai greu de obţinut cu cât ea presupune modificarea Tratatului de aderare la UE, ceea ce se poate realiza doar printr-un amplu şi anevoios proces de renegociere a termenilor documentului. Un astfel de proces s-ar putea deschide prin sesizarea Comisiei Europene de către partea română.
Ce înseamnă renegocierea Tratatului
„În funcţie de cât de buni negociatori am fi, procesul poate dura între trei şi şase luni”, a declarat, pentru „Adevărul”, Vasile Puşcaş, fost negociator-şef al României cu UE. Au mai existat cazuri în care state comunitare au obţinut renegocierea tratatelor de aderare, însă a fost vorba doar de situaţii excepţionale, subliniază specialistul. Iar credibilitatea României ar putea fi ştirbită de o astfel de solicitare, consideră Puşcaş. „Pe de-o parte, România a aderat la mai multă integrare, la un pas înainte prin semnarea Tratatului fiscal. Pe de altă parte, vrea prelungirea restricţiilor funciare. Zice una, face alta”, consideră profesorul universitar. „Pământul face parte dincapital, iar liberalizarea pieţei funciare înseamnă libera circulaţie a capitalului. Pentru alte domenii cerem investiţii străine, aici ne ferim de ele”, continuă el.
Cine ne cumpără terenurile
Plecând de la statisticile MADR şi având în vedere un preţ mediu de 2.000 de euro pe hectar, observăm că străinii controlează terenuri agricole în valoare de aproximativ 1,4 miliarde de euro în România. Cine sunt cei care sunt atraşi de solurile fertile şi mai ales de preţurile foarte mici ale terenurilor româneşti?
Compania Ingleby, deţinută de familia daneză Raunsing, controlează în România 10.400 hectare de terenuri, concentrate în vestul ţării. Ingleby mai are terenuri agricole şi în Argentina, Statele Unite ale Americii, Uruguay, Noua Zeelandă şi Australia.
Nemţii de la Agrarius au operaţiuni concentrate în special pe producţia de porumb, rapiţă, floarea-soarelui şi grâu. Compania a început să cumpere terenuri agricole în România încă din 2009. Astăzi, exploatează peste 3.000 de hectare de teren agricol, în special în Banat, unde solurile sunt deosebit de fertile şi ieftine în raport cu media europeană. Compania Germanagrar, specializată în imobiliare, are sediul la Hamburg şi controlează terenuri agricole în valoare de 500 de milioane de euro în Europa de Est.
Compania italiană de asigurări Assicurazioni
Generali deţine în România 4.300 de hectare de teren agricol şi alte 350 de hectare de viţă-de-vie. A intrat în posesia terenurilor în 2002, prin subsidiara Geneagricola. Acum, italienii intenţionează să-şi extindă operaţiunile. Banca olandeză de investiţii Rabobank este cea mai mare bancă din lume cu operaţiuni în sectorul agroalimentar, deţinând 15 ferme în România şi în Polonia.
Portughezii de la Prio
Foods au terenuri agricole în România, unde se concentrează pe cereale, Brazilia şi în Mozambic. Arabii din spatele fondului de investiţii Pharos Financial Group au anunţat în noiembrie 2009 că au trimis o echipă de experţi pentru a identifica 50.000 de hectare de teren agricol de vânzare în România.
Autor: Elena Dumitru
sursa: adevarul.ro