Se schimba legea. Actul normativ prin care sunt desemnati sefii marilor parchete si judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Rolul presedintelui Romaniei devine pur simbolic. El va emite decretele nu ca urmare a propriei decizii, ci ca o consecinta a optiunilor CSM. Iar ministrul Justitiei, si el parte a Executivului, ca si presedintele, va da doar un aviz. Care nu este clar, cel putin pentru moment, daca va fi obligatoriu sau doar consultativ. E bine sau e rau modul in care se schimba legea?
Este logic ca, intr-un stat de drept, in care se aplica riguros principiul separarii puterilor in stat, puterea judecatoreasca sa fie cea care are dreptul de a decide intru totul asupra modului in care este organizata si in care sunt desemnati toti magistratii, inclusiv magistratii Inaltei Curti, precum si sefii marilor parchete. Desi, in ceea ce ii priveste pe procurori, este extrem de discutabil daca ei fac parte sau nu din lumea magistratilor, daca sunt sau nu, dimpotriva, simpli avocati ai statului. In ce mod se schimba legislatia si care sunt consecintele?
Pana cand la putere a venit regimul Traian Basescu, iar la butoanele Ministerului Justitiei Monica Macovei, sefii marilor parchete erau numiti de catre presedinte, la propunerea CSM. Ministerul Justitiei, ca parte a Executivului, nejucand niciun rol. Pentru a putea sa-l aduca la butoane pe Traian Basescu, creandu-si si ei insisi o putere sporita, Monica Macovei a reusit performanta de a schimba legea. In mod dramatic. Astfel incat, incepand din 2005, rolul CSM in desemnarea sefilor marilor parchete a fost doar consultativ, avizul negativ sau pozitiv al acestora nefiind de natura sa il oblige pe presedinte sa numeasca sau sa nu numeasca un sef al parchetelor. Cum a fost, de exemplu, cazul Laurei Codruta Kovesi care, desi a primit un aviz negativ, a fost totusi unsa in post de presedintele Traian Basescu.
In esenta, aceasta schimbare a diminuat dramatic independenta justitiei, aservind-o unor politicieni. Presedintelui si, intr-o oarecare masura, Guvernului, prin intermediul ministrului Justitiei. Acest sistem s-a propagat de sus in jos in intreaga structura a parchetelor. Ramanea in picioare sau chiar promova doar cine juca asa cum canta Traian Basescu.
Acest model antidemocratic a fost extins si asupra instantelor judecatoresti. Presedintele Romaniei, numind, in intrega ei componenta, Inalta Curte, care coordona toate celelalte curti din tara, practic intreaga piramida judecatoreasca, si-a asigurat, in linii mari, subordonarea si loialitatea judecatorilor. De acum isi putea executa nestingherit adversarii politici care, finalmente, ajungeau in fata Inaltei Curti sau, dimpotriva, ii putea salva pe protejati. Inca din 2005-2006 semnalam, in analizele mele zilnice, acest pericol si lantul urias de persecutii si nedreptati care urmau sa se propage prin intermediul unei justitii care ajunsese aservita factorului politic.
Si iata ca, astazi, pachetul de legi pregatit de Tudorel Toader, ministrul Justitiei, si prezentat spre consultare Consiliului Superior al Magistraturii – pentru ca, sub anumite aspecte, vizeaza modul in care urmeaza sa fie organizata justitia – sufera modificari substantiale, care sunt de natura sa ii redea justitiei o parte din independenta pierduta. Dar numai o parte. Este o revolutie facuta cu jumatate de masura.
Compromisul consta in faptul ca, si sub puterea noilor propuneri legislative, procurorii urmeaza sa fie amestecati cu judecatorii intr-un fel de cocktail pe cat de nefiresc, pe atat de periculos. Considerandu-se ca si unii si altii sunt magistrati, legiuitorul nu ia in calcul, cel putin pana in acest moment – sa vedem ce va spune Parlamentul –, ca profesia de procuror este la fel de diferita de cea de judecator cum este si cea de avocat. De fapt, justitia este operata, in orice stat de drept, exclusiv de catre judecatori. De aici si simbolul balantei cu doua talere, un taler reprezenta acuzarea, iar celalalt taler apararea. Cauzele penale nu pot fi niciodata administrate corect si impartial, in conditiile in care procurorul joaca in aceeasi echipa cu judecatorul. De aici si lipsa de coerenta a Consiliului Superior al Magistraturii care, in loc sa fie alcatuit in exclusivitate din judecatori, are in componenta sa atat judecatori, cat si procurori. Evident, aparatorii, respectiv avocatii, fiind exclusi.
Viermele care poate transforma noul act normativ intr-un mar putred consta in conditiile pe care legiuitorul le pune pentru promovarea la marile parchete sau la Inalta Curte. In esenta, una dintre conditiile extrem de importante este vechimea, fara a se face insa distinctie intre vechimea ca judecator si vechimea ca procuror. Simpla atingerea a unui anumit prag este suficienta pentru a ajunge judecator al Inaltei Curti sau chiar presedinte, chiar daca intreaga cariera profesionala a fost cea de procuror. La fel si invers. Poti ajunge sef la DNA cu singura conditie a vechimii, chiar daca nu ai fost in viata ta procuror.
Aceasta este o evidenta anomalie care va permite, in viitor, promovarea incompetentilor si respectiv a cozilor de topor atat la Inalta Curte, cat si la sefia marilor parchete. Iar tot raul porneste de la includerea artificiala a procurorilor in categoria magistratilor. Poate ca ar fi cazul ca Parlamentul sa schimbe, la acest capitol, proiectul de act normativ. In rest, este foarte bine ca nici presedintele Romaniei si nici ministrul Justitiei nu vor mai juca, in viitor, un rol decisiv.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog